Moartea lui Osama bin Laden si violenta religioasa

Terorismul nu are nume. Aici se insala toti cei care sarbatoresc moartea lui bin Laden. Acest fenomen specific modernitatii nu poate fi oprit prin uciderea unui om. Idenitificarea raului cu un singur personaj este foarte periculoasa pentru cetatenii lumii. Lumea nu a devenit mai buna, asa cum anunta presedintele SUA, oamenii vor continua sa faca apel la violenta si dupa bin Laden.
Pe mine ma ingrijoreaza, in mod profund, aceasta victorie americana. Ea va semnifica incheierea luptei impotriva terorismului, spalarea islamului de fata sa violenta si câteva voturi in plus pentru Barack Obama. Nu vreau sa spun ca Osama bin Laden nu a existat sau ca el nu a murit zilele trecute, ci ca anuntul mortii sale de catre presedintele SUA este un gest politic profund. SUA a luat decizia de a isi incheia afacerile in zona, de a incheia isteria antiterorista si de a reabilita Islamul. Chiar daca o grupare terorista anume se va risipi o data cu taierea capului ei, amenintarea terorista persista, victimele de la WTC nu sunt razbunate si Islamul politic nu e mai putin periculos. Sa nu credem ca am rezolvat problema utilizarii violentei generalizate in spatiul public o data cu disparitia unui singur om, oricât de carismatic ar fi el. Americanii au anuntat existenta unei probleme, au identificat-o si acum au si eliminat-o. Nu puteau sa ramâna cu un cont neincheiat, si prin urmare au decis sa declare public sfârsitul acestui conflict prin uciderea unui lider. Terorismul nu poate fi invins, pentru ca el nu este un dusman onest. El poate fi impiedicat, descurajat, dar nu poate fi eradicat.
Mai tragic este ca el nu poate fi nici prevenit cu adevarat. Masurile de securiatate din locurile publice sunt cel mai adesea formale si de fapt, oricât de serioase ar fi, ele nu pot cu adevarat preveni atacurile violente. Acum câteva saptamâni, subsemnata a trecut, fara sa-si dea seama, pe un aeroport din Paris cu câteva seringi in geanta de mâna, ce puteau sa contina substante letale, in timp ce baietii de la securitate verificau.. laptopul. De fapt, nu putem sa fim paziti in fiecare moment al iesirii noastre pe strada de câte un atac terorist, iar, daca am trai intr-o societatea atât de militarizata incât sa permita o astfel de supraveghere, ne-am simti mai agasati decât de orice sistem totalitar. Asta este, omul modern va trebui sa traiasca cu amenintarea terorista deasupra capului ca un fel de memento mori modern! Dar acest fapt nu inseamna ca trebuie sa alergati mâine dimineata la notar sa va faceti testamentul; statistic vorbind, oamenii care sunt gata sa ucida si sa se lase ucisi pentru vreo revendicare politica sau religioasa nu sunt atât de multi.
Citeam chiar zilele acestea o carte, „The Myth of Religios Violence“, a lui William T. Cavanaugh, in care autorul incearca sa demonstreze ca nu exista nici o legatura intre ideologiile religioase si violenta, cel putin nu o legatura mai puternica decât intre ideologiile seculare si violenta. Cu toate ca sunt de accord cu teza exprimata in aceasta forma, sunt departe de a fi de acord cu mizele cartii, care incerca sa ajunga la o nediscriminare a Islamului pe motive de violenta politica, bazându-se exclusiv pe exemple din istoria crestinismului. E adevarat ca si razboaiele religioase crestine ies basma curata din aceasta carte, ele având factori mai degraba politici decât religiosi. Pentru Cavanaugh, ideologiile seculare, precum nazismul, comunismul si, atentie, patriotismul american pot produce mai multe victime decât ideologiile religioase. Criteriul pentru a stabili daca o ideologie produce sau nu violenta este capacitatea de a muri si de a omori din cauza ei. Dar, daca cineva ma ataca si sunt in legitima aparare, nu sunt intr-o situatie identica, fara sa am de-a face cu nici o ideologie?
Oricât de tentant ar suna ipoteza autorului, nu pot sa fiu de acord cu o abordare care nu face nici o diferentiere intre teologia crestina si cea islamica atunci când analizeaza relatiile lor cu violenta. Gestul cel mai violent al unui crestin e arderea Coranului, raspunsul musulman e arderea unui om. Potrivit lui William
T. Cavanaugh, relatia dintre violenta si religie a fost folosita pentru a discrimina participarea religiosului in sfera publica. Religia produce violenta, prin urmare statul laic trebuie sa descurajeze prezenta ei in viata publica. Religia este un produs irational si, prin urmare, violenta pe care ea o produce este irationala, in timp ce violenta pe care o foloseste statul este una rationala, una menita sa conduca la reducerea violentelor si la securitatea cetateanului. Dar nationalismul si chiar si forma sa mai moderata, patriotismul, nu produc chiar mai multe victime inocente decât religia? Cultul americanilor pentru steag si tara nu este si el o forma de religie civila? O religie pentru care mai multi oameni sunt in ziua de azi dispusi sa moara decât pentru religiile traditionale?
Din aceasta perspectiva ce poate soca un pic putem merge si mai departe, enuntând ca acest conflict intre SUA si Islam nu este decât conflictul intre doua sisteme religioase pentru monopolul interpretarii corecte asupra lumii, nu foarte diferit de conflict de acum 80 de ani dintre catolicism si marxism. Aceasta perspectiva este apropiata de teza lui Voegelin ca nu putem plasa o distinctie clara intre religios si politic si ca orice comunitate are tendinta, de la un anumit moment incolo, sa se comporte ca un corpus mysticum. Daca perspectiva religiilor politice a fost cu succes folosita pentru a explica religiile politice, nu trebuie, cred, sa exageram vazând religii politice peste tot.
Ce legaturi au toate acestea cu Bin Laden? Avem de-a face cu o ecuatie: religia implica violenta, statul foloseste violenta pentru protectia cetatenilor, de aici conflictul intre religie si stat, din care statul iesea pâna acum ca eroul pozitiv. Formarea statului este motivata exact de necesitatea pacificarii unui teritoriu ce are de-a face cu conflicte religioase. Aceasta formula incepe sa fie contestata. Statul e obligat sa faca penitenta si mea culpa, e adevarat, pentru greseli reale, in timp ce religiilor li se iarta greselile, pe motiv ca pâna acum au fost discriminate. Evident ca William T. Cavanaugh isi ia precautile necesare pentru a spune ca totusi, in anumite contexte, religia produce violenta si ca merita studiate acele cazuri, dar eliberându-ne de prejudecata ca exista o corelatie intre violenta si religie.
Cavanaugh nu trateaza cazul terorismului, dar, in linia de argumentatie pe care o deschide, sunt convinsa ca ar vorbi despre faptul ca gruparea ETA a separatismul basc nu e mai putin periculosa decât Al-Qaida. Insa, ori acuzam si ETA si Al-Qaida de comportament religios, fara a face distinctii intre motivatia politica explicata sociologic ca un comportament religios si motivatia religioasa imbracata sub forma unei contestari politice a Al-Qaida, ori gasim un alt motiv al extremismului acestor doua grupari. Ce am putea gasi? Temperamentul unui individ, oricât de coleric ar fi acesta, nu poate fi o scuza pentru terorism. Incercarea de a iti impune ideile prin violenta si nu prin mijloacele clasice de convingere si de argumentare de asemenea nu are vreo scuza. Popper definea democratia ca fiind armistitiul celor ce cred in adevaruri absolute pâna la sfârsitul lumii. Alegerile sunt vazute ca metoda ce permite alternanta la guvernare, evitând violenta. E clar ca idealul statului modern este evitarea violentei, indiferent ca vorbim de un Hobbes pentru care iesirea din starea de natura se face din cauza fricii de violenta, sau de un Popper, care nu sunt inclinata sa cred ca avea prea multe in comun cu Hobbes.
De aici ajungem la concluzia ca terorismul, de orice provenienta ar fi el, este dusmanul absolut al statului. Intr-un conflict clasic, un stat se lupta cu un alt stat sau, in cazul unui razboi civil, o grupare din cadrul unei natiuni cu o alta. Inlocuiesc cuvântul stat cu cel de natiune pentru ca statul e idivizibil si nu poate fi separat. Terorismul reprezinta o opozitie definitiva si irevocabila la adresa unui stat. Statul nu are cum sa faca abstractie de terorism, nu pentru ca ii ucide cetatenii, ci pentru ca e un atac fundamental la structura de putere a statului. Terorismul vrea sa arate ca starea de natura in care poate oricând izbucni un conflict nu este anulata de existenta statului, statul nu se poate impune in fata celor ce nu sunt dispusi sa le fie teama de violenta pe care statul o poate produce asupra lor. Asadar terorismul va exista atât timp cât exista un stat pe care sa il contexte si atât timp cât vor exista indivizi capabili sa ii sacrifice pe altii pentru a transmite un mesaj. Intr-un fel, e exact opusul crestinismului, in care Hristos se sacrifica pe sine, lasându-se ucis pentru a transmite un mesaj al milei si al iubirii.

Publicités

1 commentaire

Classé dans Non classé

Une réponse à “Moartea lui Osama bin Laden si violenta religioasa

  1. SILVERMAN

    Ana ,definitia terorismului data de tine este corecta,dar spune/mi ce parere ai despre terorismul de stat? Stii foarte bine ca Robespierre si Saint Just au instaurat o conducere pe care ei insisi au numit/o Teroare.Ce sa mai spun de terorismul instaurat de comunisti ,care de la Stalin pana la Pol Pot au  »daruit » eternitatii zeci de milioane de victime.Si mai sunt Henric al VIII/lea,Inchizitia,nazistii….

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s