Pentru că mi s a ridicat mingia la fileu o să vă propun un subiect de dezbatere care mă roade pe mine în momentele de faţă. Este vorba de locul religiei în spaţiul public. Nu vă dau un text scris ci vă propun o temă. Raspunsurile voastre o sa ma stimuleze in mod cert si pe mine.
Joculeţul pe care vi-l propun pleacă de la Hobbes, care în Leviathanul spune că suveranul trebuie să decidă religia supuşilor săi pentru că puterea care se divizează între secular şi spiritual e cel mai mare rău din lume. Eu am scris un text luuung pe subiectul acesta şi în franceză dar vreau să văd cum reacţionaţi voi, dacă nu merge aşa stil dezbatere, o să potez poate textul.
„Fiecare comunitate politica ar fi o ecclesia crestina de sine stătătoare dacă suveranul său ar face Biblia şi creştinismul obligatorii prin lege naţională. Apoi Statul şi Biserica ar fi una, suveranul ar fi capul Bisericii, imediat sub Dumnezeu şi nu ar avea nevoie de medierea unui Vicarius Christi. O comunitate sub forma unei bisericii care nu e stat ar fi absurdă. Distincţia între temporal şi spiritual a fost creeată doar pentru a creea confuzie între oameni, pentru a îi înstrăina pe supuşi de suveranul lor şi pentru a risipi pacea comunităţii politice-biserică. „
Observaţia mea este că există o asemănare profundă între suveranul care stabileşte religia supuşilor pentru a evita războiele religioase la Hobbes şi statul care decide ideologia oficială în comunism.
Nicaieri ca in comunism nu s a dus la atata eficienta principiul potrivit caruia suveranul trebuie sa decida religia supusilor sai, nu e vorba doar de ateism ci de intregul sistem de ideologie afirmat dogmatic si intretinut de ecclesia de partid. Nicaieri in istorie dedublarea nu a fost mai mare ca in comunism intrre ceea ce suntem liberi sa credem in formul interior si ceea ce facem public. Nicaieri statul nu a avut o putere mai mare decat atunci cand a incercat sa elimine de tot religia. Nicaieri suveranul nu s a propus pe sine ca parte a cultului decat in miscarile mesianice totalitare. Nicaieri monismul puterii nu a fost mai mare ca in totalitarism. Orice umbra a puterii spirituale moare cu totul in materialismul dialectic. Nicaierii religia adevarata nu a fost ascunsa in formului cel mai intim si mai separat de stat.
Religie si ideologie
Classé dans Non classé
Ganduri firesti 
Pana aici nu compari decat doua fapte, ceea ce nu spune nimic. Mai sunt si diferite (Hobbes si comunismul prin dezastrul spiritual… ateist).
Chiar si daca ar fi asemanatoare, nu ajung faptele. Omul are doua picioare, gaina are doua picioare, gaina e proasta. Omul e prost? Poate. Reiese din faptele prezentate? Nu.
Necesitatea nu vine din asemanare, in orice caz nu dintr-o asemanare sau alta. Religia e totalitara, comunismul e totalitar, comunismul e ca o religie. Sau: statul nu poate admite concurenta, religia e totalitara, atunci statul trebuie sa devina totalitar. Hmmm… care dintre premize e problematica la Hobbes si aiurea? Care sunt asemanarile? Sunt aceleasi? Altele?
mie greu sa dezvolt pe scurt. Am un text ff lung pe tema asta dar in franceza, dc vrei ti l trimit. ezit sa il pun pe blog
Parerea mea este ca acorzi comunismului o prea mare importanta. Dar despre asta vom mai vorbi, poate, cu alta ocazie. Acum nu sunt inspirat.
In ceea ce-l priveste pe Hobbes , da-mi voie sa citez un ilustru bizantinolog rus, A.A. Vsiliev, care intr-o cunoscuta istorie a imperiului bizantin, ultima editie publicata in timpul vietii sale (1952), il descrie astfel pe Iustinian:
« Ca succesor al cezarilor romani, Iustinian a considerat o datorie restaurarea Imperiului roman si a dorit in acelasi timp sa stabileasca in interiorul Imperiului o lege si o credinta. « Un stat, o lege, o biserica » – aceasta a fost formula sintetica a intregii cariere politice a lui Iustinian. …Constient pe deplin de faptul ca Biserica ar putea sluji ca arma puternica in mainile atatului, el s-a folosit de toate mijloacele pentru a si-o subordona…. In dorinta sa de a fi stapan absolut al Bisericii, Iustinian nu doar ca si-a propus sa tina in maini administratia interna si soarta clerului, inclusiv a celui de rang inalt, ci a considerat, de asemenea, un drept al sau stabilirea dogmei pentru supusii sai » (A.A. Vasiliev, History of the Byzantine Empire, editia din 1952 publicata in Canada, trad. in 2010 de ed. Polirom , vol. I, p. 178-179)
Nu sunt suficient de interesat de inceputurile teologiei crestine si, mai ales, nu am statura necesara pentru a ma aventura in hatisul surselor prime. De aceea prefer marile sinteze, ca aceasta din care tocmai am citat. S-ar putea sustine ca Vasiliev facea o lectura hobbesiana a domniei lui Iustinian. Nu cred. Intrebarea mea este ce-ar face un teolog contemporan cu aceasta interpretare. Ar spune ca, dincolo de mijloace, cea care a prevalat a fost vointa lui Dumnezeu? Ca si Iulian Apostatul a incercat ceva dar ca Dumnezeu a voit altfel. Ca Iustinian a fost el insusi un instrument al vointei divine iar politica sa a primit prin urmare sanctiunea divina… Eu personal alta iesire nu vad (dar eu nu sunt teolog).
Sa ne intoarcem la comunism. Cred ca putem incepe de la cercetarea (onesta) a diferentelor intre procedurile initiale de instaurare a dogmelor. Dogma crestina versus dogma comunista. Exista diferente esentiale privind metodele? Sa-l lasam pe Dumnezeu la o parte si sa ne raportam numai la oameni. Vrea cineva sa inceapa?
Tudor spune:faptele nu ajung. Probabil. Dar daca ne limitam numai la fapte?
Cu parere de rau,dar titlul spune una,iar textul tau altceva;nu mai ezita si posteaza textul cat o fi de lung si cat de in franceza ! Am totusi doua observatii:
1)s-ar potrivi in context ultimul capitol al cartii nou aparute la editura 3, »PARADOXUL IUBIRII » DE PASCAL BRUCKNER si 2)la fel de crancen ca ideologia comunista a fost impusa si religia protestanta in GENEVA DE JEHAN CALVIN,APOSTOLUL EI.
fapte, idealism ori nici una, nici cealalta?
Religia nu e normal sa se impuna. prin definitie, religia nu are treaba cu ierarhia, decat intr-un sens spiritual, in care drepturile si datoriile sunt rasturnate, fata de ceea ce inseamna stat. daca acceptam aceasta scripturistica varianta, trebuie sa redefinim ceea ce am numit pana acum religie. acceptand asta, comunismul are structura unei pe nedrept numite « religii ». la o prima vedere, idealul intr-un stat e o singura religie. dar religie inseamna si crez. or crestinismul nu « permite » ajungerea tuturor si in acelasi timp la acelasi nivel de traire. ca pana la urma, a crede fara a trai nu inseamna crestinism. relatia biserica-stat, intotdeauna dinamica, datorita lupilor dintre oi si a oilor dintre lupi, nu poate fi stabilita in vreuna din doritele sale extreme. asa ca biblia si crestinismul obligatorii le-ar face doar un monarh care nu prea stie ce spune biblia si crestinismul, ceea ce inseamna ca tot nu va iesi nimic.