Cinzecimea este momentul constituirii bisericii prin acțiunea Duhlui Sfânt. Plecând din acest moment, apostolii încep să dea mărturie cu cuvântul dar și botezând în în numele Tatăl a Fiului și a Sfântului Duh. Botezul îți deschide porțile comunității creștine, iartă păcatele și oferă darul Duhlui Sfânt, cel care convertește sufletele oamenilor și cel care inspiră cuvintele. Nu e întâmplător că actul prin care recunoaștem acțiunea Duhului este vorbirea în limbi, care înseamnă pe de o parte darul profeției, pe de altă parte abilitatea de a adapta mesajul creștin la culturi și limbi diferite. În mod tradițional Cinzecimea este interpretată ca răspunsul dat peste timp separării de la Turnul Babel. Dacă la Babel, oamenii vor să își construiască o cetate care să ajungă la cer, semn al puterii și a autosuficienței care intră în concurență cu Dumnezeu, la Rusalii, unitatea dorită la Babel este oferită ca har de către Duhul Sfânt. Oamenii divizați sunt uniți în pofita diferențelor lor culturale și etnice, erau la Ierusalim iudei din toate neamurile ; « Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi » Faptele Apostolilor 2, 9-12. Această enumerare este de două ori inetresantă, pe de o parte pentru că exprimă diversitatea internă iudaismului care este reunificată nu doar de aceeași alianță făcută de Avraam, ci și de posibilitatea de a auzi mesajul întrupării și învierii în limba și după structurile sale mentale, și a doua oară pentru că numește comunitatea formată din evrei și din convertiți, Deci Duhul poate uni atât dincolo de diversitatea lingvistică cât și dincolo de diversitatea etnică. Avem același popor ales de Dumnezeu răspândit în mai multe culturi, evreii din Frigia și din Egipt, din Iudeea și din Capadocia dar și popoare diferite evreii și păgânii uniți de credința în mărturia lui Hristos. Aceasta este globalizarea bună, a iubirii și a inteligenței care acționează în același spirit dincolo de diferențele culturale, căreia i se opune pe de o parte globalizarea rea de la Babel, cea a unității nivelatoare, a cetății în care toți sunt la fel în limba și în moravuri, iar pe de altă parte naționalismul care slăvește particularitatea națională sau lingvistică în detrimentul comunității universale. Botezul ne face deci să devenim parte a unei comunități speciale, bazate pe diferența culturală și carismatică care iau locul diferențelor naționale dar și unității proaste totalitar unificatoare. Iar misiunea bisericii -care suntem noi toți cei botezați- este de a da mărturie de mesajul vieții,morții și învierii lui Hristos într-un limbaj adecvat întregii diversități cu care Domnul a binecuvântat pământul.
Ganduri firesti 