Fantasmele culturii

E o mare diferenţă între a trăi cultural si a cauta adevarul. A trai cultural e o forma de civilizaţie, este diferenta între a fi îmbracat elegant si a fi neglijent in ale spiritului. Dar cultura e doar haina spiritului si nu spiritul inususi. A spune anectode despre viata lui Kant sau a cita apoftegme din Pateric, a ştii câteva dintre povestile din 1001 de nopti e o forma de a te bucura de viata, de a face conversaţie placută la cafea, dar nu are nimic de-a face cu încercarea de a înţelege lumea si adevărul. Sunt placute si in mode evident preferabile realităţii brute din viata politică sa zicem. Dar aceste poveşti nu sunt decât forma modernă a unor mituri laice. Claude Levi Struss povesteste despre credinta primitivilor că stramosii lui erau căsătoriţi cu animale. Nici un primitiv normal la cap nu credea literar în acest mit, dar el era o bună metaforă pentru a sugera un tip de relaţie între om şi natură. De asemenea prin astfel de povestioare mesajul poate trece mai uşor decât prin un tratat sistematic despre condiţiile de posibilitate ale cunoaşterii. În plus aceste poveşti fac diferenţa între cel care se prezintă în spaţiul public cu cerinţe brute şi la obiect şi cel care şi le învăluie în zece straturi de mătase. Cultura în această formă este o fantasmă, un văl interpretativ asupra realităţii. Evident, o mediere între noi şi real există totdeauna, chiar şi pentru oamenii care nu şi-au pus vreodată problema că ar exista vreo formă de mediere între ei şi real. Doar că uneori medierea ia forma unor scheme conceptuale şi alteori ale poveştilor. Si totuşi de fiecare dată când suntem în cultură suntem în loisir şi în hobby şi nu în căutarea unui sens sau a adevărului. Evident poveştile pot fi folosite pentru a transmite o idee, dar este diferenţa între mitul peşterii şi Republica lui Platon, între metaforă şi concept.

Si totuşi pe ogorul Spiritului se cere şi o formă de performanţă pe care nu o poţi obţine niciodată atunci când tu guşti un pic de artă, un pic de filosofie şi un pic de literatură. Nici un iubitor de operă nu ar accepta ca tenorul să cânte fals. De ce în spaţiul culturii cei care cantă fals pot fi acceptaţi, mult mai uşor decât în orice alt domeniu?

Si pentru umanişti, ca şi pentru fizicieni performanţa poate fi obţinută doar în urma unei asceze, a unei limitări a pretenţiilor cunoaşterii şi a unei munci susţinute care n-are nimic de a face cu parfumul de Heidegger invocat la o masă cu prietenii. Poţi să îţi dai cu un pic de parfum de Heidegger, dar doar atunci când crezi că asta îi va motiva pe ceilalţi să ajungă la o lectură serioasă din acest autor. Occidentul, în ciuda tuturor bolilor spiritului de care suferă ştie să facă lucurile serios şi în domeniul acesta.  La noi panâ şi gândirea pare că n-a ajuns decât până la nivelul sufleţelului, sau asta cel puţin în spaţiul public. Pe ici pe colo, prin colţuri pierdute de lume, mai există câte unul pentru care cuvântul Spirit are şi alt înţeles decât cel spirit al timpului.

 

Publicités

33 Commentaires

Classé dans Non classé

33 réponses à “Fantasmele culturii

  1. paul

    Acesta e cel mai bun text al tau, din tot ce-am citit! Recunosc unele influente dar n-are importanta! Te-ai plasat, prima data, dincolo de cultura. La limita maxima a intelegerii mele. Acum esti pe cont propriu. Pe vremuri, eu m-am oprit in acest punct.

  2. paul

    Voiam sa spun ca, ajuns in acest punct, m-am simtit al dracului de singur.

  3. anapetrache

    f interesanta observatia ta, a fost pur si simplu un text pe care l-am scris in urma unei mici emotii la cafeau de dimineata, deci fara nici o pretentie 🙂

  4. paul

    Ca orice fost politehnician, sunt sensibil la asemenea emotii…

  5. anapetrache

    Cat despre punctul in care te simti al dracului de singur ai foarte mare dreptate, exista teoretic doua optiuni una este cea de a te plasa in dialog cu Dumnzeu, ca sa elimini singuratatea, cumplit de greu de pus in practica si aproape imposibil dc nu ai vocatia asta de profet al timpurilor tale, care mie imi lipseste si cealalta este de a cauta disperat alti oamenii care trec prin singuratati culturale de acest tip si de a vi le impartasi, asta e mai usor de facut dar e totdeuana contextuala

  6. paul

    Asta voiam si eu sa spun, dar nu mi-a venit! Obiectez la un singur cuvant: nu despre singuratati « culturale » e vorba aici, asa ceva nu cred ca exista – ar fi o contradictie in termeni, dar despre singuratate, care e una si indivizibila.

  7. anapetrache

    da, ai dreptate, cu atat mai mult cu cat cultura iti poate distrage atentia intelectual intr-o anumita masura de la singuratate. da termenul singuratati culturale e prost

  8. silverman

    Acest articol are doua calitati: este spumos,ca un vin rose italienesc frizzante sau petillant daca preferati franceza,este nascut evident dintr-o emotie din spuma unei zile(de la Boris Vian citire); este ambiguu, calitate esentiala pt. orice text de acest gen pt. a te obliga sa gandesti,dar nu imi este clar daca ambiguitatea a fost premeditata ca un element ludic sau s-a impus de la sine.La prima lectura m-am gandit ca un motto al acestui text ar putea fi ceea ce a spus Hans Jost, un obscur dramaturg nazist : »Cand aud cuvantul cultura imi vine sa pun mana pe revolver »(unii atribuie aceste cuvinte lui Goring,dar este fals).,atat de mult pare a fi desconsderat modul acesta de trai intelectual,dar totul e o fantasma. sau ramanand in bucataria cuvintelor,pe muchie de cutit.
    Oricum legatura dintre spirit si cultura este indisolubila ,intre ele exista o relatie biunivoca si a le compara in numele cautarii adevarului este doar un exercitiu pur livresc.De fapt de aici rezulta si o intrebare:la ce adevar te referi Ana ? si daca imi raspunzi discutia poate continua.
    P.S. A folosi expresia « dincolo de cultura »: este periculos pt.ca, luand-o mot a mot, are mai multe conotatii si te mai si intrebi cum s-a ajuns acolo.

  9. paul

    @Silverman. Esti un adevarat poet, spun asta fara ironie…

  10. silverman

    Paul, iti multumesc pt.faptul ca ma consideri poet,dar nu te grabi sa spui « un adevarat poet » pt. simplul motiv ca …nu e adevarat! si asta pt. ca fiecare persoana are dreptul de a stabili ce e adevarat sau fals,iar eu,de exemplu.spun ca afirmatia ta e falsa ,din punctul meu de vedere..
    Ana ,ce spui ,e greu de raspuns la intrebarea mea,de fapt este imposibil,singurele adevaruri palpabile si dovedite sunt,dar nici acelea in totalitate ,cele stiintifice,demonstrate si imortalizate in formule ,desi o descoperire de genul teoriei lui Einstein le-ar putea da peste cap.E ADEVARAT CA 1+1=2? Da ,dar in baza 10,in baza 2, 1+1=0. Iata un adevar conditionatAfirmatia ta ca numai cu ajutorul spiritului putem cauta adevarul este complet falsa atata timp cat nu precizezi despre ce adevar este vorba (daca poti,biensur),iar eu iti pot certifica gasirea de adevaruri convenabile pt.mine in multe opere de arta(carti,filme,tablouri,etc) Exista o celebra nuvela, »Rashomon » ,scrisa de un japonez,Akutagawa…dar va cer scuze,sunt nevoit sa ma opresc,dar voi continua maine.

  11. silverman

    Intrucat am si eu emotiile mele matinale si pt.ca nu se doreste dialogul ,desi as avea multe lucruri de spus pe aceasta tema,consider ca e inutil sa mai continuu.Amintindu-va de celebra teza a scriitorului italian,Luigi Pirandello, »fiecaruia adevarul sau » pun punct.
    P.S.Acum un an,tot pe acest blog,
    Ana spunea ceva memorabil: »Ce faina e comunitatea noastra online ».dar tempora mutantur

  12. anapetrache

    @silverman Am impresia ca te ai suparat ca peticul pe sac si nu inteleg ce am facut ca sa te superi. Eu faceam doar o distinctie intre a cauta adevarul, ostenindu-te prin praf si spargandu-ti mintile spre el si cei care, ca Liiceanu, ca de la un text de al lui am plecat cu reflectia, se imbraca de gala, anunta marea intalnire cu SPIRITUL si dupa aia se duc in bucatarie sa gateasca o rata cu portocale. Evident viata asta culturala de suprafata e mult mai placuta si poate oferi sufletelului multe satisfactii, dar nu e cautare a adevarului. Sa iti dau un exemplu din viata mea? Azi noapte am adormit ascultand o piesa de teatru a lui Shakespeare, doar asa ca sa ma faca sa ma simt bine, nu pentru ca realmente as fi fost atenta la mesajul ei. Si eu fac uneori ca maestrul Liiceanu, in loc sa imi fi spus rugaciunile de seara, cum ar fi facut un traitor in duh, sau sa imi fi facut o munca de cercetare in biblioteca serioasa in ziua respectiva:)

  13. paul

    Din cate tin eu minte, Ana spunea ce faina-i comunitatea online batand din picior. Totusi, dupa ce-ai incheiat promitand ca vei continua, ai revenit bosumflat. Ai avut o zi proasta?

  14. paul

    Sau o noapte memorabila?

  15. paul

    Ana, trimite-i un mail, ceva, impaca omul! Fara S. viata e cenusie!

  16. paul

    @S. Tu vorbesti de adevaruri, Ana de adevar, asta va desparte si va desparte fundamental. De vreo opt sau zece ani, Ana a parasit tot si a plecat in cautarea Graalului… Buna crestere a impiedicat-o sa raspunda relativismului tau confortabil iar cand a facut-o a dovedit multa eleganta. Tu n-ai inteles inca, pentru unii oameni cultura devine o fundatura iar placerile pe care le ofera adevarate piedici in calea spre extaz. Poate ca singura intrebare legitima pe care tu sau eu i-am fi putut-o pune (din coltul nostru de lume) era daca nu cumva prin adevar intelege extazul, contactul direct si continuu cu ceea ce se afla dincolo de cuvinte. Intr-un fel sau altul, Ana a ajuns la marginile lumii cunoscute, Acolo, unde nu poti nici sa ramai, nici sa te retragi definitiv. E un alt fel de examen de maturitate. Orice s-ar mai petrece in continuare cu ea, va avea sens. Acum te-ai gasit sa te superi!

  17. paul

    @Ana. Intelectualul, un ins care traieste pe granita, adica pe un fir par…

  18. silverman

    Ana.Admit ca sunt un petic daca tu esti un sac de mana Guitton! Am inteles perfect ce ai vrut sa spui,dar nu-mi place modul in care ai facut-o,in ciuda acelor elemente ludice pe care le-ai presarat pe ici ,pe colo:cultura este hobby ,adica poate sta la un loc cu pescuitul sau filatelia,este loisir,adica incingand gratarele si mergand la wrestling devenim mai culti,iar pt a dovedi ca suntem cool(tzi) mai spunem si bancuri in care il inlocuim pe Bula cu..Heidegger.In plus folosesti aceleasi fumigene,cautarea adevarului si (e drept aici n-ai pomenit-o,dar se regaseste in alt text al tau,cel despre intelectuali) pastrarea valorilor eterne(care or fi acelea?),fumigene tocmai bune pt. uzul elevilor de gimnaziu prenianti.Puteai sa spui pur si simplu ca te-ai saturat sa fii doar o consumatoare de cultura,ca vrei sa creezi ceva care sa reflecte un adevar sau sa pastreze o valoare eterna, dar,pt.numele lui Dumnezeu,numindu-le Ana,pt, ca fiecare are un adevar al lui si tine la o anumita valoare,deloc eterna,asa ceva nu exista decat in plan etic,dar si etica difera de la civilizatie la civilizatie ,de la popor la popor ,de la om la om,pt. ca asta nu intelegeti voi(ma refer si la Paul,caruia o sa-i raspund separat), ca in spatele oricarui spirit,sta un om care are Graalul lui,cum frumos a spus Paul,dar vai! atat de steril.Ne place sa fim poeti ,filosofi,dar e bine sa discutam la concret.Confesiunea ta este emotionanta ,este un act de credinta,dar te rog fii mai explicita si ,nu uita, astfel de lucruri nu se petrec in urma unor mici emotii. care ,sunt de acord ,pot fi declansatoare.Deocamdata atat.

    • anapetrache

      Ah, Silverman, te-am prins ca ai o problema in cultura ta generala. Sacul ala e Vuitton! 🙂 Vezi, e un perfect exemplu pt a vedea la ce iti serveste cultura. Cultura iti serveste pentru replici ca cea de sus, atat. In textul de mai sus nu mi-am propus sa definesc ce e adevarul si valorile, ci sa vorbesc despre raportarea noastra la ele. Evident fiecare stie destul de bine la ce se refera cand spune Adevar dar e f greu de definit, e un set de valori muult mai complex decat am putea enumera. De aia textul de mai sus e unul bazat pe emotii si nu unul filosofic, in care folosesc cuvantul adevar decat raportandu-ma la propozitii adevarate. Ca sa iti raspund in detaliu la intrebarea ta ar trebui sa ma apuc de sa imi scriu propriul sistem filosofic. Ar mai fi celalata varianta mai simpla sa apuci sa cunosti pe cineva anii de a randul!

  19. silverman

    Ha,ha, ce malitioasa esti,asta sa fie problema mea de cultura generala,daca te uiti la tastatura G este foarte aproape de V,de unde si eroarea,dar iata-te pe cai mari vis-a-vis de cultura care…Ana ,vreau sa-mi spui un singur lucru,poate eu gresesc,afirmatia mea ca spiritul si cultura sunt indisolubile este valabila sau nu? in rest faptul ca tu vezi farmecul vietii prin vitraliile bibliotecilor este optiunea ta si ,cum se spune,o respect, dar esti atat de tanara!Nu am inteles bine ultima ta fraza ,poate o explicitezi.
    Paul,tin sa-ti multumesc pt faptul ca tu crezi ca eu va fac viata roz.Din pacate nu am o o ureche atat de sensibila ca sa fi auzit bataile din picior ale Anei.Dar de ce ar fi batut Ana din picior cand a spus aceste cuvinte frumoase?Poate ne lamureste chiar ea,ce Dumnezeu ,am devenit hipoacuzic?Te felicit Paul pt. textul minunat scris despre Ana, si tu esti un adevarat poet(ca si mine ,nu?),fara misto, dar nu inteleg de ce o tot situezi in transcedental,ba dincolo de cultura,ba dincolo de cuvinte,intr-un cuvant dincolo de noi.Eu gasesc ca ANA este calda ,vie si atat de aproape in aceasta faina comunitate de pe blog

  20. paul

    @S. Ana e dincoace de mine.

  21. paul

    @Ana. Ai vazut ce scrie S.?

  22. anapetrache

    Eh voi stiti care era testul pe care il dadea Noica celor care veneau prima oara?! Care e diferenta intre transcendental si transcendent. Cred ca la Paul e o forma draguta de a face complimente, e frumos ce spune el, dar evident nu e toalmente adevarat, dar era frumos si de aia nu am comentat nimic. Dar oricum blogul asta nu tine de starile mele de spirit, ca eram sau nu ironica, ca eram sau nu entuziasmata de ceva. As vrea sa ne compatem pe chestii obiective si nu pe ce stari de spirit mai are Ana.
    @Silverman Hegel ar spune ca da spiritul si cultura nu pot sa fie disociate, ca orice forma de cultura, nu e decat o manifestare a spiritului. Recunosc textul de mai sus nu e f riguros, nu il pot apara pana in panzele albe. Spiritul nu poate fi cu totul absent din cultura, chiar si cand cultura e proasta, dar riscam sa ramanem doar la nivelul sufletelului, cum spunea tot Noica si sa nu ajungem la spirit. Inteleg ca S. e suparat pe mine, pentru ca pentru el cultura e un hobby si prin urmare intra in mod marginal in cadrul oamenilor criticati de mine. Nu asta era intentia, eu voiam sa critic oamenii care vorbesc de Adevar si fac doar hobby, repet am plecat de la citirea uni text de al lui Liiceanu, pe care nu am vrut sa il pomenesc. Eu respect si admir oamenii care fara sa fie implicati direct pe ogorul intelectual fac cultura in timpul liber, pe mine ma enerveaza cei care se cred reprezentatii manifestarii spiritului si nu sunt in stare sa faca mai mult decat chestii de cafenea culturala.

  23. paul

    @Ana. La 17 ani pierdeam vremea pe la sala de lectura a bibliotecii municipale. Mi-aduc aminte ca acolo am citit – cu creionul in mina – o carte. Se numea Critica Ratiunii Pure. Atunci am intalnit cuvantul ala ciudat. Daca nu ma insel. Cred ca as fi trecut testul lui Noica. Cu nota 8, ca n-am vocatie de premiamt. (Am vrut, odata, sa-i duc domnului Noica un pachet cu tutun olandez ca pretext pentru a-l cunoaste. M-am lasat pagubas pentru ca nu vedeam ce-ar fi putut omul sa discute cu mine. Oricum, sunt mandru ca, datorita mie, catedra de socialism stiintific de la Politehnica a cumparat un numar record de exemplare ale uneia din cartile sale, nou aparuta, de s-a speriat loctiitorul politic… )

  24. silverman

    Ei Ana ,ma bucur ca ,indirect.ma respecti si ma admiri si ma simt onorat,dar vreau sa clarific lucrurile:1)cultura nu este un hobby pt. mine,este un mod de a trai ,mai mult de a supravietui.Sigur nu traiesc de pe urma ei,dar fara ea nu stiu cum as trai;2)nu fac cultura,dar intr-o vreme,intr-un anumit mediu, mi s-a spus pe bune ca sunt omul care aduce cultura,iar cei de fata m-au aplaudat,a fost una din clipele feerice ale vietii;3)gresit Ana,poti sa ma critici cat vrei,dar nu accept sa vorbesti despre cultura desconsiderand-o pt. a afirma suprematia SPIRITULUI SI ASTA PT.CA TE-A SUPARAT MAESTRUL.4)Nici nu=ti dai seama cate dintre postarile tale au depins de starea ta de spirit oricat de straduiesti sa negi lucrul asta,dar nu vad nimic rau,este o dovada de sinceritate si eu ador femeile sincere,mai ales ca ,vai! sunt atat de putine 5)ma bucur ca HEGEL este de acord cu mine(!?) Daca spuneai toate acestea de la inceput totul era O.K.Te rog mult sa-mi explici testul lui Noica

  25. paul

    Te rog si eu sa ne explici testul lui Noica.

  26. silverman

    Paul,eu termenul de transcendent l-am intalnit prima oara in matematica chiar in liceu unde profesorul ne preda multe notiuni ce depaseau(!) manualulN-am sa dau explicatii intrucat tu esti politehnician,iar pe Ana nu cred ca o intereseaza.Ulterior am aflat ca este ceva care se afla deasupra, oricarei experiente,umane,recte defineste irationalul; cat despre transcedental ar fi ceva situat deasupra lumii reale,depaseste lumea reala,deci sunt undeva pe aproape.M-am uitat pe DEX-ul de pe internet si am regasit ceea ce stiam,inclusiv sensul matematic,dar la ambele cuvinte apar si conotatii filosofice(filosofia scolastica,filosofia lui kant,de aceea l-ai intalnit in  »Critica ratiunii pure »).Poate la acestea se refera Noica,eu unul habar n-am,,filosofia fiind pt.mine,printre multe altele,un calcai al lui Ahile.Sa asteptam provincia!!

  27. paul

    Cam asa cred si eu. Transcendentul ar fi dincolo de experienta. Numar transcendent: care nu poate fi radacina unui polinom algebric (solutia ecuatiei asociate). Transcendentalul ar fi dincoace de experienta (cel putin la Kant), care face posibila experienta asa cum e ea. Dat a priori. Dar ce stim noi….Ana .ar trebui sa ne spuna. Te rugaaam, mami!

  28. paul

    Interesant cu numarul transcendent este ca el poate apare ca limita a unui sir infinit de numere. El exista dar nu poate fi localizat. Te poti apropia oricat de mult dar nu-l atingi. De-aia cred ca i se spune asa.

  29. paul

    Raportul dintre adevar si cultura pare sa fie acelasi ca si cel dintre numarul transcendent si seria interminabila de numere rationale care-l tintesc. Mai trebuie ceva, dar ce? Ce zici, Ana/

  30. anapetrache

    Foarte frumoasa asta cu nr transcendent, recunosc nu o stiam iar relatia intre cultura si adevar ca cea dintre numarul transcendent si seria de nr rationale e foarte poetica, imi place. Explicatia a dat-o destul de bine Paul transcendent e ceea ce dapaseste experientele noastre si fenomenele naturii, Dumnezeu este transcendent, e cel mai bun exemplu de folosire a termenului, cu toate ca in crestinism se poate discuta in ce masura Dumnezeu este si imanent intrucat se intrupeaza. Transcendental este ceea ce tine de categoriile nostre de a gandi lumea, de apriori-urile rationalitatii noastre. Iar distinctie noiciana intre dincoace si dincolo este f sugestiva spatial. O singura observatie transcendentul nu este irational, poate in cel mai bun caz a-rational, cu toate ca nu m-as grabi sa il calific nici asa.

  31. paul

    Nici eu n-o stiam inainte s-o scriu. Asa ca nici tu n-aveai de unde s-o afli. Merci de cuvintele frumoase.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s