Benedict al XVI-lea în Marea Britanie

Vizita Papei în Marea Britanie a început sub semnul îngrijorării, cei ce nu sunt practicanţi catolici nu înţeleg de ce un contribuabil britanic ar plăti pentru această vizită, făcută la invitaţia reginei, deci la nivel de şefi de stat şi nu la nivel de episcopi.
De ce ar susţine un englez vizita lui Benedict al XVI-lea? Ei bine dacă înainte de scandalurile cu pedofilia mai exista vreo speranţa ca Papa să reprezinte o manifestare a faptului că acel britanic nu e regalist. Ar mai fi o varinată în care britanicul l-ar susţine pe Papă, cazul în care britanicul nu e de fapt britanic decât cu cetăţenia şi asta dacă nu e un imigrant ilegal. Există în Anglia şi imigranţi care nu sunt musulmani şi care pot proveni ori din Irlanda ori din alte ţări în care a fi catolic nu este lucrul cel mai rău care ţi se poate întâmpla. Dar ca să nu fiu acuzată de reducţionism o să mai ofer şi o a 3 a variantă: să crezi cu adevărat!
Să ne aducem aminte un amănunt picant biserica anglicană se declară catolică, de alfel ritul slujbei şi stilul arhiectural al bisericii seamănă cel mai tare, dintre toate cultele protestante cu catolicii. Dar să nu ne grăbim să generalizăm, există în bisericiile anglicane: anglo-catolici High Church, anglo-protestanţi Low Church şi anglo-liberali Broad Church. Din cauza acestor elemente de stil ce se aseamănă cu catolicismul Biserica Catolică a fost binevoitore în mod special cu acei anglicani care de-a lungul timpului s-au comportat ca fii rătăcitori şi s-au hotărât să se întorcă în Biserica Mamă, cam asta ar fi cazul cardinalului John Newman( 1801-1890) ce va fi canonizat duminică, sau cazul laicului C.K.Chesterton, care poate fi o bună imagine a ceea ce ar putea să fie un intelectual creştin, la fel cu celălat exemplu de intelectual creştin englez C.S.Lewis, de data aceasta anglican ( Nu ştiu de ce, poate din cauza Revoluţiei Franceze, dar termenul intelectual creştin englez sună prost, în cultura engleză sunt numiţi scriitori apologeţi creştini)
Nu vă fie teamă să „evanghelizaţi cultura”!
Prima impresie îmi spune că este greu să fi creştin în spaţiul englez, nu în spaţiul anglofon, unde americanii au arătat că viaţa capitalistă şi democratică nu e incompatibilă cu valorile creştine, dar strict în spaţiul englez îmi pare a fi tare dificil. Primle două motive sunt secularizarea şi relativismul moral, subliniate şi în predica ţinută de Benedict al XVI alea la Liturghia din Glasgow. Ce propune papa credincioşilor catolici în special şi creştini în general ? Un Nu vă fie teamă să „evanghelizaţi cultura”!, să vă faceţi auzit glasul creştin, „lucrând la promovarea înţelepciunii şi credinţei în spaţiul public”! Biserica îi încurajează astăzi „pe profesorii şi pe politicienii catolici să îşi folosească talanţii şi experienţa în slujba credinţei, implicându-se în cultura la toate nivelurile!” ei bine avem o propunere de manifestare a doctrinei sociale de implicare social-politică şi nu de evanghelizare a culturii. Două propuneri legate mână în mână ce nu pot fi luate separat, dacă nu evanghelizezi cultura nu ai justificări intelectuale care să promoveze să valorile creştine în societate, dacă ai doar acţiuni concrete de ajutorare a celor în nevoie, acţiunile bisericii nu se mai disting cu nimic de acţiuniile marxiste.
Acest mesaj de evanghelizare a culturii nu este transmit doar catolicilor, ci şi anglicanilor, Papa referindu-se la activitatea comună tuturor religiilor „căutarea sacrului” şi la ceea ce uneşte cultul anglican cu cel catolic credinţa în Hristos. Unul dintre primii paşi în evanghelizarea culturii este reprezentat de respingerea tuturor formelor de reducţionism, oferite de ştiinţele umane şi naturale. În traducere liberă acest pasaj poate fi interpretat aşa:
1) Dragă Hawking nu putem să îl reducem pe Dumnezeu la numele său propus de tine Gravitatea!
2) Dragă Dawkins, nu putem să reducem omul la un şir de ADN!
3) Dragi marxişti nu putem reduce omul la relaţiile lui sociale!
4) Dragi materialişti, nu putem reduce sufletul la o sumă de conexiuni neuronale!
Lista poate continua dar mă opresc aici, nu trebuie să fi în mod obligatoriu credincios ca să nu fi reducţionist, dar dacă eşti credincios face parte din profesiunea ta de credinţă să stabileşti în spaţiul public dacă nu valori creştine, măcar condiţiile de posibilitate ale valorile creştine în spaţiul public. Şi când spun valori creştine nu trebuie să ne limităm la „pace, dreptate şi salvgardarea creaţiei” menţionate în mod explicit în predica papei care nu sunt în mod explic valori creştine, cât la valori specific creştine cum ar fi „căutarea sfinţeniei”, „întâlnirea cu iubirea divină”, „realitatea personei lui Hristos şi a învierii sale”.
Un alt pas ar fi redescoperirea constantă a rădăcinilor creştine ale Europei, fără de care Europa însăşi riscă să rămână doar un contract economic fără nici un fel de fundament ideatic, ceea ce din punctul meu de vedere e ca şi cum ai reduce căsătoria la un contract econimic de într-ajuturorare reciprocă.
Lumina voastră trebuie să îi lumineze pe ceilalţi şi nu poate fi pusă sub obroc, să devenim lumina pentru ceilalţi, aducându-i mai aproape de Hristos, acesta este rolul creştinului în timp de criză în lumea această, fiecare din noi e chemat să schimbe lumea, lucrând la Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel poate fi rezumat mesajul Papei pentru toţi creştinii din Marea Britanie.
Viziata papei pe lângă una pastorală cum a declarat-o Papa şi pe lângă una politică cum au declarat-o ziarele este şi una ecumenică, discuţiile cu anglicanii, întâlnirile între teologii anglicani şi cei catolici, prilejuite de această vizită, discursul despre importanţa creştinismului în construirea Europei şi despre elementele ce unesc cele două confesiuni creştine. Dar în spatele acestor amabilităţi trebuie să subliniem faptul că John Newman este un convertit, un teolog ce a trecut de la anglicani la catolici, deci este une exemplu de universalitate înţeleasă în sensul catolic al termenului. Evident că nu faptul că s-a convertit face din Newman un sfânt ci stilul său de viaţă, dar atunci când beatificarea are loc printre anglicani, cei din sânul cărora s-a convertit acest gest este şi un mesaj potrivit cărora unitatea creştinilor nu se poate face decât sub ocrotirea catolică, adică atunci când toţi fii rătăcitori se vor întorce, după exemplul lui Newman, care a încercat să aducă biserica anglicană mai aprope de tradiţiile catolice şi nereuşind acest lucru oficial a hotărât să treacă el personal. Prin urmare nu putem neglija faptul că John Newman reprezintă pentru Biserica catolică un model, nu doar unul de fapte bune şi doctrină intelectuală ci şi de decizie asupra a ceea ce este adevărata biserică de succesiune apostolică. Ca şi în cazul cardinalului francez Jean Marie Lustiger, un convertit evreu, ce a făcut foarte multe pentru dialogul dintre catolici şi evrei, imaginea cardinalului Newman poate fi utilizată în scopuri ecumenice dar cu un plus de avantaj pentru catolici.
Ziarul catolic francez La Croix are un dosar special în care insistă pe importanţa ecumenică a faptului că nici un alt papă nu a mai fost primit până acum la rezidenţa Arhiepiscopului de Canterbury, episcopul ce conduce biserica anglicană, dar aceaste vizite nu mi se par suficiente pentru a acoperi sensul profund al promovării modelului de viaţă şi intelectual al lui Newman, cel care a optat să renunţe la postul său de la Oxford şi la parohia sa de la Littlemore, lângă Oxford, şi la toţi prieteni săi pentru a deveni preot catolic, adică a recunoaşte succesiunea apostolică directă a Romei, negând-o pe cea a anglicanilor . Alegerea lui Newman trebuie înţeleasă ca o recunoştere a sacrificiilor sale de dragul Adevărului, dar aceste alegeri sunt o opţiune clară pentru Biserica Romei în defavoarea bisericii Angliei. Dar acum doar nu o să ne formalizăm, Adevărul nu o să conteze mai mult decât avantajele concrete pe care le oferă biserica Angliei cum ar fi mariajul preoţilor şi episcopilor ( cu care sunt de accord) sau hirotonisirea femeilor, visul oricărei feministe, cot la cot cu oficierea de căsătorii gay.
Turul Londrei cu BXVI
Nu pot încheia acest articol fără a face câteva observaţii despre modul în care te poţi informa despre vizita papei. Ei bine în momentul în care scriu aceste rânduri, este sâmbătă seară şi conectată pe http://www.thpapalvist.org.uk sunt la propriu cu ochii pe el în drumul său spre Hyde Park. Stranie variantă a turului Londrei cu BXVI. Dacă vă ţin nervii puteţi să vă jucaţi de a Big Brother cu Papa, şi nu vă fie teamă nu el vă urmăreşte ci voi. Şi cum multe imagini sunt luate din sus dintr-un elicopter, poţi folosi expresia ochiul lui Dumnezeu. Eu pot înţelege povestea cu binecuvântarea urbi et orbi în direct ca indulgenţă plenară, dar să stai efectiv cu ochii pe papă în toată această vizită nu cred că te face un mai bun creştin şi nu cred nici că este o formă de a le oferi celor ce nu sunt prezenţi şansa participării. Adică a urmări în direct un discurs este una şi a urmări drumul cu maşina de la St Peter’s Residential Home la Hyde Park e alta, dar încep să îl înţeleg pe tatal meu care se uită la turul Franţei pentru a îşi îmbogăţi cunoştinţele de geografie. Oricum graţie acestei tehnici nu mai e nevoie să precizezi la sfârşitul reportajului, de la Londra, transmite Ana Petrache, un din faţa laptopului este suficient iar chibuţii pot să se joace de-a spectatorul angajat cât vor ei, fără să renunţe la pijămăluţele şi halatul de casă.

Publicité