Paganul idolatru si evreul incredul in Parlamentul Romaniei

            Mă uit cu uimire şi întristare la ce se întamplă în Parlamentul României. Nu sunt de acord cu ce a făcut Băsescu în funcţia de Preşedinte dar consideră abuzivă atitudinea USL care a schimbat regulile jocului ca să îl demite pe Preşedinte. Nici cu Băsescu, nici cu Ponta, nici cu Antonescu. Am fost pro-USL pană când i-am văzut la putere, am avut naivitatea de a crede în schimbare. Da, se pare că avem o schimbare a oamenilor şi nu a atitudinilor. Drama cea mare a României este că parţial Băsescu şi Pdl ul au dreptate, nu este democratică activitatea USL la fel cum şi Usl are o parte din dreptate, legate de abuzurile preşedintelui. Am putea să ne bucurăm, politicienii români nu mai sunt în alianţă, într-un final ei se taxează unul pe celălalt ca într-o adevărată democraţie. Dar chiar despre o adevărată luptă e vorba?

        Mă gândesc foarte serios la categoriile sociale propuse de iezuitul francez Gaston Fessard. După categoria Stapân-Sclav şi după cea Bărbat-Femeie, Fessard propune categoria provenită din istoria supranaturală Pagân-Evreu. Ce reuseşte gânditorul politic francez să facă este să descrie regimurile totalitare comunismul şi nazismul în funcţie de aceste categorii religioase. Astfel comunismul apare ca o manifestare a idolatriei pagâne a clasei dar şi o manifestare a milenarismului evreiesc care era purtătorul unei elecţii de tip divin. Nazismul apare ca o formă de idolatrie a rasei, de cult pagân al naturii şi de dorinţă de a se manifesta ca un alt popor ales.

Religia iudaică aduce monoteismul, particularitatea unui popor care se consideră ales spre a  trăi după regulile Pantocratorului, dar care exclude din principiu accesul la alianţa divină a tuturor celorlalte popoare. Pagânismul, care nu este folosit nici un moment în sens peiorativ, are deschisă uşa către universal. Această privire politeistă către toţi zeii vine împreună cu dorinţa de putere şi de dominare a lumii. Iudaismul şi pagânismul deţin părţi de adevăr, monoteismul la primul şi universalismul la al doilea. Iudaismul şi pagânismul deţin părţi de fals, unicitatea alegerii divine şi politeismul. Ambele sunt însoţite de păcate specifice, idolatria pentru pagâni şi respingerea lui Hristos de către evrei, care se traduc prin închinarea la o falsă imagine a lui Dumnezeu şi prin raţionalismul şi orgoliul de a alege propria voinţă în faţa celei divine. Potrivit lui Fessard opoziţia pentru Vechiul Testament este între Pagânul Idolatru şi Evreu ales în timp ce opoziţia pentru Noul Testament este între Evreu incredul şi Pagânul convertit. Interesantă în acest caz este opţiunea lui Fessard de a defini biserica ca fiind unificarea între Evreul ales şi Pagânul convertit în timp ce tot el defineşte regimurile totalitare ca încercând să reunifice Pagânul idolatru cu Evreul incredul.

            Ce face Fessard cu aceste categorii provenite din istoria religiei? Ei bine încercă să analizeze situaţia Franţei în 1936 şi alegerea între opţiune pro pacifistă şi cea naţionalistă vis-a-vis de problema reînarmării Germaniei. În plus el are pretenţia ca aceste criterii se aplică în orice conflit uman şi sunt capabile să explice tentaţiile dar şi calea către un echilibru. Hai să vedem dacă putem să le aplicăm la conflictul actual din România.

             Băsescu joacă rolul evreului, a celui ales şi prigonit, a celui care susţine legea şi statul de drept pe post de Dumnezeu unic. Lupta lui anunţată împotriva corupţilor face parte din aceeaşi trăsătură a profetului care strigă împotriva neleguirilor clasei politice. Când vorbeşte cu durere de măsurile de austeritate pe care a fost obligat să le ia, deja îl văd pe Moise conducând poporul evreu prin deşert, spre ieşirea din criză. Să fim corecţi: Băsescu are dreptate pe mai multe puncte- În România e o corupţie enormă. Statul de drept e în pericol în acest moment. Ponta nu merită să fie prim ministru fie şi numai pentru plagiat. Situaţia excepţională pe care o invocă de fiecare dată Băsescu ni-l prezintă ca pe reprezentantul tipic al poporului evreu, dar un reprezentant care a schimbat fidelitatea faţă de Dumnezeul unic (statul de drept) cu încrederea în legile date de tradiţia în care se plasează. Astfel Băsescu apare ca prototip al fariseismului, care vorbeşte despre legi dar nu le pune în practică decât când sunt în interesul său.

 

Usl apare ca manifestarea a pagânismului clasic, prima caracteristică a lor este voinţa de putere, asemănătoare cu a Imperiului Roman care voia să cucerească întrega lume. Ei au dreptate în a spune, nu trebuie ca statul să funcţioneze în favoarea unei minorităţi ( un fel de Yahwe care asculta doar de voia minorităţii evreieşti şi care excludea de la mântuire tot restul umanităţii). În dorinţa lor, poate sinceră, de a scăpa ţara de regulile Pdl, schimbă cu totul regulile democraţiei. Dacă regulile după care îşi duce existenţa poporul ales nu ne apar ca fiind bune, avem dreptul să spunem că orice oricând poate schimba toate  regulile unei societăţi după propriul interes? Pagânul care respinge excepţionalismul Pdl şi astfel deschide cetăţenilor români posibilitatea revoltei împotriva măsurilor fostei puteri, recade în stare de idolatrie a puterii brute. Ei au dreptate în a îl contesta pe Băsescu, dar modalitatea de a duce acest război cu cele mai murdare arme nu poate fi justificată de nici o scuză.

 

Ce propune Fessard? Să respingem atitudiniile pagânului idolatru şi pe cele ale evreului incredul, adică a USL care vrea puterea de dragul puterii dar şi al celui ce se declară doctor al legii doar pentru a o călca mai bine în picioare, al apărătorului Constituţiei, care trebuie să îşi aducă aminte că regulile mozaice sunt făcute de Dumnezeu şi nu de rabini.

 

 Să unificăm atitudiniile Pagânului convertit, adică a unui USL care adaugă voinţa bună şi deschiderea către regulile democraţiei şi ale statului de drept la atitudinea Evreului Ales, a celui care ştie că excepţionalismul evreu e datorat doar alianţei cu Dumnezeu, adică a celui care ştie că nu poţi construi o cale politică în afara voii regulilor democratice.