Invitatie la Conferinta

Am placerea de a va invita luni 19 iulie la h 11 la Institul de Investigare al Crimelor Comunismului si al Memoriei Exilului str. Alecu Russo, nr. 13-19, etaj 5, ap. 11, sector 2, Bucuresti. la conferinta mea

Proiectul „falsei mântuiri”condamnarea comunismului de către Biserica Catolică

Biserica Catolică nu se identifică cu o anumită viziune politică asupra lumii, dar viziunea sa generală o conduce uneori la criticarea unor aspecte ale vieţii politice. În secolul XX denunţarea marxismului şi a regimurilor comuniste au ocupat locul central al criticii. În martie 1937 enciclica Divinis Redemptoris denunţă comunismul ca un proiect al „ falsei mântuiri”. În iulie 1949 un decret al Sfântului Oficiu interzice catoliciolor orice colaborare cu comuniştii, sub ameninţarea excomunicării. În 1954 Roma opreşte „experimentul preoţilor muncitori” din cauza legăturilor prea strânse cu mişcarea muncitorească comunistă. Criticile se relaxează pentru o scurtă perioadă de timp, sub Ioan al XXIII-lea ce introduce distincţia dintre marxismul ca idee şi persoana concretă care promovează aceste idei. Alegerile din 1978 aduc la conducerea Bisericii un papă provenit dintr-o ţară comunistă, Polonia. Susţinerea pe care Ioan Paul al-II-lea o acordă mişcării Solidarnosc este considerat ca un factor important în căderea comunismului. 20 de ani după căderea zidului Berlinului, noul papă Benedict al XVI-lea, în prima sa enciclică are paragrafe ce denunţă marxismul.
Aceste critici nu sunt întâmplătoare, ele vizează esenţa însuşi a comunismului: materialismul, ateismul, încălcarea drepturilor omului dar şi mai profund concurenţa proufundă între comunism şi creştinism asupra monopolului adevărului. Voi încerca să pun în evidenţă motivele şi etapele criticii comunismului făcute de Vatican începând cu 1937 şi până la Conciliu Vatican II. În paralel cu criticile oficiale realizate de Curia Romană voi descrie primirea lor în Franţa în aceleaşi perioadă de către episcopatul local dar şi de către mediile intelectuale.