Werner Heisenberg şi tortul realitatii

“orice filosofie autentica se petrece la pragul dintre stiinta si poezie”

“omul foarte activ este pandit de pericolul de a prinde cu o mana necioplita fluturele cunoasterii, astfel incat sa distruga desenul colorat al aripilor sale, inainte de a putea sa il vada si sa il contemple pentru el insusi”

“ Cunoasterea nu este altceva in ultima instanta decat angajamentul-nu angajamentul fata de ceva ce ar fi dinainte disponibil ca obiect al cunosterii sau al perceptiei noastre, ci mai repede angajament fata de ceva care nu devine un adevarat continut de cunoastere sau un proces cognitiv, decat prin intermediul acestui angajament insusi.”

“De la adevar nu mai cerem sa fie obiectiv, ci doar sa fie o punte intre noi.”

Aceste pasaje provin din Manuscrisul din 1942, o carte putin cunoscuta a fizicianului german si de care se face rost ff greu, nu exista la nici o biblioteca publica din Bucuresti.
Ideea de baza a cartii este ca exista nivelurile de realitate si ca legile stiintei descriu doar conexiuni in cadrul unuia dintre aceste niveluri. Nivelurile coexista, se pot influenta dar inca nu stim dupa ce principii. O viziune completa, obiectiva, asupra acestei realitati e foarte greu de construit, de aceea este preferabil sa descriem nivelurile realitatii separat.
Aceste niveluri ni le putem imagina ca straturile unui tort, care survin unul peste celalalt, putem alege sa ne instalam la un singur nivel, cel al obiectelor macrsocopice care se misca in spatiu si timp, nivelul fizicii clasice, sau sa patrundem intr-un alt strat cel al particulelor atomice dominate de legile chimei, sau mai profund in cel al particulelor sub atomice, descrise de procesele mecanicii cuantice.
Evident descrierile la un anumit nivel nu se potrivesc cu cele de la alt nivel, chiar daca nu sunt exclusiv contradictorii. Comportamentul la fiecare nivel ar putea fi descris printr-o teorie completa si inchisa, fata de celelalte teorii de la celelalte niveluri.
Conceptul de teorie inchisa este impornat pentru ca reprezinta o alternativa la conceptul kuhnian de paradigma, ce evita probelemele aparute in momentele de revolutii al trecerii de la o paradigma la alta.