Democratia se invata in strada

Sunt profund impresionată de ce se întamplă în ţară. În ultima saptămână nu am avut timp să scriu pentru că în Paris fiind încerc să îmi găsesc o locuinţă, unde chiar şi dacă ai bani pentru a plăti chiria, nu o primeşti pentru că eşti român şi nu ai garant francez! ( nu e o scuză, e doar o formă de a atrage antenţia că occidentul nu e o soluţie pentru problemele noastre)
Oamenii s-au moblizat, au învăţat să protesteze, să ceară schimbarea şi să înveţe să se revolte civilizat, facându-se auziţi!
Îmi pare din nou foarte rău că nu sunt acolo, că nu pot participa direct, încerc să compensez prin mobilizarea de mâine 21 ianuarie din faţa Ambasadei României din Paris la h 14. Românii din stradă construiesc spaţiul democraţiei. Nu dispreţuiţi masele! Oamenii cu nevoile lor de acasa au venit să exprime un mesaj, acel mesaj de lipsa căruia ne plângem de atâta de mult timp. România s-a deşteptat!
Prietenii din categoria intelectuali sceptici fară afiliere politică mă îndeamnă să nu mă implic şi să nu consum energia de care vor profita liderii opoziţiei, care nu sunt în mod fundamental diferiţi de cei ai puterii. Da, politicienii formaţi de partidele opoziţiei nu sunt calitativ mai buni decât cei ai puterii, dar dacă vom reuşi să îi schimbăm pe cei de acum, vom arăta tuturor partidelor că nu pot să facă chiar tot ce vor ei, că există limite, că românii ştiu să pună limite! Schimbarea cerută în piaţă e motorul democraţie, politicienii de la dreapta şi de la stânga, de la putere şi din opoziţie vor înţelege că dacă nu sunt capabili să administreze ţara pot fi schimbaţi înainte de termen! Că nu se mai poate să doarmă sau să fure ( ambele categorii sunt periculoase) 4 ani după alegeri!
Ce poate schimba faptul că ieşim în stradă? În primul rând pe noi, ne dăm seama că putem să acţionăm, că suntem o forţă şi putem să îi constrângem chiar şi fără a utiliza violenţa!
Alte voci spun că prostestarii nu sunt autentici pentru că nu au un mesaj clar şi comun. Pe mine pluralitatea mesajelor mă face să cred că oamenii aceia nu sunt manipulaţi, că nu sunt victima unor forţe oculte care vor să schimbe actuala putere. Trebuie să recunosc că la prima vedere haosul cererilor te pune în încurcătura. Ce să faci când unii vor monarhia, alţii locuri de muncă, alţii alegeri anticpate, alţii oprirea recalculării pensiilor şi alţii demisia minsitrului învaţământului? E clar că nu există o singură soluţie magică la toate probleme lor. Nu sunt naivă să cred că dacă mâine dimineaţă am avea guvernul perfect tot s-ar rezolva toate problemele oamenilor. Trebuie însă să gândim şi să construim cadrul de rezolvare a acestor probleme. De ceva vreme situaţia se tot înrăutăşte, problemele se aculumează, într-o civilizaţie normala un set de probleme este înlocuit de un altul, la noi setul de probleme iniţial nu face decât să crească. Numiţi-mi o categorie socială sau politică care să fie mulţumită de ce se întâmplă în ţară! Aş zice că e încă ok dacă bugetarii ar fi nemulţumiţi şi angajaţii la privat ar fi mulţumiţi ( sau poftim, invers, pentru cei de stânga) dar la noi nu mai există nici o categorie socio-politică sau profesională mulţumită. Ieşitul în stradă înseamnă că îţi pasă, că vrei schimbare, a guvernului, a preşedintelui, a condiţiilor în care se face politica în România!
S-a vorbit foarte mult că alegerile sunt deja decise înainte nu pentru că ar fi cumpărate, ci pentru că nu ies la vot decât cei cu interese legate clar de un partid politic sau altul. Oamenii din stradă sunt acel rest, pe care fiecare partid visează să îl mobilizeze să voteze pentru el! Ei sunt acel rest pe care se poate construi o democraţie reală, nu una apolitică, dar una în care societatea civilă are ceva de spus despre agenda politicii!
Ei sunt restul de români cinstiţi, civiliazaţi, sinceri! Ei nu sunt o masă de intriganţi ci oamenii cu chipuri, dureri si suflete, cu păreri şi nevoi! Să fim alături de ei!