Societatea trista

Lumea de azi nu mai crede in propriile ei idei, nu mai e capabila sa intre in dezbatere pentru ele. Intelectualul e mort pentru ca el nu se mai poate plasa intr o tabara sau alta a lumii, nu mai are ce ideologie sa apere. Dreapta si stanga europene nu mai exista pentru ca ele se asemana prea tare, paradigmele lor sunt nuante diferite asupra impozitelor. Oamenii nu mai cred in trascendenta si nici nu mai sunt materialisti. Poate ca nu isi mai pun aceste probleme. Nu mai au energia sa se certe pentru ideile lor. si daca o fac totul nu e decat un schimbat de replici pe FB. Univesul intelectual nu mai e impartit ideologic, nu mai pot imagina azi o dezbatere intre comunisti si crestini. relativismul a castigat si societatea e mai atomizata decat vreodata. Nu ne mai leaga idei comune, idealuri de impartasit ci doar prietenia de pe FB si faptul ca suntem actionari in acelasi loc. totul e superficial si trist daca il aprofundezi. Evident inca mai exista oamenii cu opinii, pareri, pozitii de un tip sau altul dar ele se pot calma in fata aceluiasi film american ieftin.
Invidiez anii 50 unde taberele erau bine definite si orice cetatean mediu stia carei tabere ii apartine si de ce. Azi nu exista dezbateri, si daca cineva incerca sa le provoace va fi acuzat de extremism. Lucrurile stau asa si asa si nu intr/un fel clar. Ideologiile au murit pentru ca nimeni nu mai are nebunia de a mai crede in ceva. Societatea toastra nu mai are idoli puternici, are doar obisnuite de distractie si de consum al timpului si al vietii. Intr/un final nu ne mai facem chipuri cioplite si nu mai credem in valori, suntem doar noi cu golurile din sufletul si din capul nostru. Nici religia, nici politica nu mai reprezinta stimulente suficient de tare incat sa ne faca sa intram in dezbatere. Iar stiinta si filosofia sunt tehnic aride si nu mai reprezinta cunoastere in vechiul sens al termenului, adica o acumulare de cunostinte care sa ne transforme!
In Bizant dezbaterea la moda era teologica, toata lumea isi dadea cu parerea despre naturile ce exista in Hristos si despre tipul de vointa , in alta epoca erau razboie intre protestanti si catolici bazate pe recunosterea sau nu a prezentei reale a lui Hristos in euharistie.
Mai tarziu in epoca iluminista aveam o dragoste de progres si de educatie care intra in dezbatere cu pozitia traditionalista a bisericii. Secolul XX a inceput cu o dezbatere nationalism versus pace si a culminat cu lupta comunismului cu nazismul si cu democratia. Apoi dupa anii 50 lucrurile au devenit mai soft si nu era vorba decat de tabere intelectuale ale unei drepte sau stanga intelectuale.
Dar dupa caderea comunismului au incetat marile lupte de idei. Uneori in estul europei se mai trezesc unii cu pozitii antirelativiste si antimulticulturaliste sa lupte cu obisnuintele vestice dar sunt indivizi izolati si care nici macar nu au cu cine dialoga, relativismul nu mai este aparat de Rorty si Zizieck azi, el este asumat si trait prin indiferenta celui ce nu se sinchiseste de criticiile aduse propriului stil de viata. O sa mi se spuna ca pe Critic Atac si pe In linie dreapta sau alte bloguri exista dezbateri. Exista e adevarat schimb de replici dar ceva in mine imi spune ca dezbaterea presupune un pic mai multa seriozitate si implicare ontologica. Am devenit indiferenti unul in fata celuilalt. Marxistul in fata liberalului, crestinul in fata ateului, nationalistul in fata cosmopolitului. Democratia ne/a invatat nu doar sa ne toleram ci si mai util sa ne ignora, ca si cum nu ne-ar mai pasa de partea cui e dreptatea.