A cere si a da, un dialog cu Diana

Care e lectia pe care trebuie sa o invete cineva care are un picior rupt. Sa ceara ajutorul celorlati si sa fie recunoscator pt asta. Da nu, numai asta nu pot sa accepte EU, cum sa accepte orgoliul meu infinit ca are nevoie de cineva sa ii deschida usa? Cum functioneaza crestinismul?? Dzeu le cere lui Adam si Evei sa nu manace dintr un pom si apoi sa mance din tot restul. Dzeu le cere evreilor sa respecte niste legi. In NT oamenii incep sa ii ceara lui Dzeu cate o vindecare, sa faca vin, sa scoata demoni. Care e lucrul care se repeta: cerere si acceptare, a face ce ti se cere de ambele parti. E o relatie in ultima instanta de amanti, poftim ca sa o crestinam ,de barbat femeie. Cineva vrea ceva si celalt face si apoi invers.Si in cazul in care nu face isi cere mii de scuze sa fie iertat, pt ca nu vrea sa il supere pe cel pe care il iubeste.
Ce n a invatat iluminismul si pozitivismul ? Descurca te singur, Fa ceea ce ai de facut, domina natura ca sa faci asta! CONSTRUIESTE! Nu te baza pe hazard si nu face ceri unui Dzeu care nu exisata. Si chiar dc stii ca Dzeu exista nu prea iti vine sa il implici in viata ta de zi cu zi, doar nu o sa deranjez transcendentul ca sa nu intarzii azi la munca!
Cere si ti se va da! Bate si ti se va deschide! care e conditia ? sa crezi ca poti fi ajutat si … sa renuti la orgoliu ca poti sa faci tu singur totul. e atat de simplu cum functioneaza crestinismul! orice copil stie sa ceara de la parintii sai, dar apoi uita pe cat devine mare superior si independent sau se detesta in cazul in care o face, pt ca o face ca o exceptie, ca o cerere de privilegiere de la ceilalti. Uita ca de fapt le da ocazia celorlalti sa isi manifeste iubirea, sa ii lase sa daruiasca! Apropos de nu se stie cine da si cine primeste!
PS. In cazul in care bat campii, nu ma luati in serios, textul n are Nihil Obstat!

Publicités

7 Commentaires

Classé dans Non classé

7 réponses à “A cere si a da, un dialog cu Diana

  1. Paul

    Primul cere; al doilea da. Primul face deci o oferta pe care al doilea o primeste (accepta). Ergo. cel care cere – ofera: cel care da, primeste.

  2. silverman

    Sa te fereasca Dumnezeu sa se imbolnaveasca un filosof si tu sa fii in preajma lui! Cat ar fi de suferind ego-ul ii ramane atat de exacerbat incat continua jocul cu margele de sticla si devine mai sofisticat decat era.Sigur ca relatia infirmier-bolnav poate deveni o relatie de la amant la amanta(sau invers),daca subiectii sunt de sexe opuse(vezi Hemingway in « Adio arme »), dar cineva mi-a spus ca o asemenea relatie este de prost gust!
    Daca ma iau dupa Paul(face misto sau e in nota obisnuita?) atunci:ERGO(ca tot e la moda prepozitia concluziva)daca eu ii cer lui 1000 ron ,de fapt eu ii dau lui prilejul sa-i primeasca (ca oferta).Am impresia ca ies pacalit din treaba asta,dar te pui cu avocatii!

  3. Ana Petrache

    Mie mi se pare f clar ce spune Paul din perspectiva crestina, cerand ceva cuiva, ii dau ocazia sa ma ajute, ii ofer posibilitatea aceasta, ma deschid catre el,renunt la egoul meu exacerbat, acceptand ca nu sunt atotputernica. Dar e groaznic sa te arati slab in fata celorlalti si vulnerabil, daca nu ai o deschidere prealabila afectiva si de aia relatie infirmiera bolnav se apropie de cea amant/amanta. Dar astea sunt glumite, teoretizari si nu filosofie

  4. paul

    @Silverman Ai rationat ca un avocat, inteligent si caustic. Totusi: cel care cere 100o de lei se deschide si ofera celuilalt posibilitatea de a darui. Daca nevoia lui e autentica, aceasta se insoteste cu nevoia celui de-al doilea de a da. Ambele sunt profund umane: a da si a primi. Dreptul functioneaza cam la fel: daruiesi cuiva o casa. Aceasta este insotita de o intentie liberala (de a face un bine – am simplificat mult). Nu exista act juridic fara scop. Numai ca scopul nu este juridic. El vine dinafara mecanismului formal (juridic). Chiar atunci cand nu exista contraprestatie (in exemplul meu – pretul casei care ar trebui platit in schimbul acesteia), actul subzista in temeiul scopului pantru care este infaptuit. Iata un text din codul civil: scopul actului trebuie sa fie moral. Un alt text: scopul trebuie sa fie real, adica trebuie sa existe concordanta intre cele doua vointe. Primul, da casa pentru a face un bine; al doilea primeste casa cu acest titlu, adica accepta binele facut. Intotdeauna doua vointe, doua constiinte care se intalnesc. Dupa cum vezi, dreptul e facut pentru oameni, nu pentru avocati. Iata si un barbarism juridic pe care sigur l-ai intalnit: « cerere de oferta ». Continutul formal e nul (sa nu-mi reprosezi formula « continut formal », e corecta, formal inseamna juridic, am pus-o pentru a sublinia natura juridicitatii). Expresia asta spune totusi ceva despre divina duplicitate a dreptului. E geniala, desi niciun jurist serios n-ar lua-o in seama. Inca ceva: in drept nu exista cerere. Exista numai oferta si acceptare. Au acum ceva mai mult sens vorbele mele?
    Multumesc Ana!

  5. paul

    « Cererea de oferta » n-au nascocit-o juristii. Comerciantii.

  6. paul

    Tot despre a da si a .primi. Am spus odata cuiva ca notiunea « drept », « drepturi », este inutila. Dreptul poate fi reconstruit, mai riguros si mai elegant utilizand notiunea de « obligate ». (Nu sunt convins ca marii mei profesori mi-ar da dreptate. ) Plecand de la cele discutate, cred ca pana la urma ratiunea dreptului de a fi este aceea de a crea si a stinge legaturi. Or, Ana vorbeste tot de legaturi care se nasc intre oameni. Ce vreau sa spun e ca nu poti separa oferta de acceptare. A da de a primi. De aceea « a da » echivaleaza intotdeauna cu « a primi ». Imagineaza-ti doi oamebi care trag cu forta egala in sensuri opuse de o coarda. Cine trage si cine rezista? A trage e totuna cu a rezista. Nu se stie cine trage si cine rezista… Ce zici?

  7. Ana Petrache

    Am o intrebare pentru Paul. Citesc acum Alexander Kojeve care sustine ca nu exista drept natural, ca orice drept este un drept pozitiv creat de stat. El respinge atat teoriile dreptului natural scolastice cat si pe cele contractualiste de secol XVII si apoi de secol XVIII, in special are ceva cu Rousseau. Eu plasandu ma intr o perspectiva crestina nu pot sa nu cred ca exista drepturi independent de cele oferite de stat. Ce zic juristii?

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s