Revoluţiile din lumea arabă, iluzia asemănării cu revoluţiile din 89.

Revoluţiile din lumea arabă, iluzia asemănării cu revoluţiile din 89.

Peste 10 ani studenţii la ştiinţe politice vor învăţa despre valul de revoluţii din lumea islamică din 2011. O serie de revoluţii legate printr-o structură comună politică suscită o explicaţie teoretică. Serille de revoluţii nu sunt un lucru rar în istorie, dar asta nu presupune nici că o revoluţie poate fi exportată automat. ( aici a fost primul eşec al revoluţiei bolşevice, imposibilitatea de a extinde revoluţia la nivelul mondial). Cele mai clasice exemple de val de revoluţii ar fi revoluţiile din 89 sau cele de la 1848. Comparaţia cu situaţia din 1989 nu poate fi evitată pe tarămul românesc de accea e bine să vedem care sunt punctele comune şi dacă aceste puncte comune sunt doar de suprafaţă sau dacă ele spun ceva despre idealul urmărit de ambele valuri revoluţionare.
Prima imagine văzută la TV cu piaţa libertăţii din Egipt cu oamenii care s-au adunat să strige înlăturarea preşedintelui „dictator” ( fără să ştii multe lucruri despre tipul de regim politic din Egipt poţi să consideri că avem de a face cu un regim autoritar din constatarea faptului că Mubarak e preşedinte de 30 de ani) şi mai apoi cu ştirile despre civilii ucişi în momentele în care îşi cereau libertatea ma făca să îmi aduc aminte de momentul Timişoara şi să fiu sentimental de partea poporului egiptean. Uite dom’le s-au gândit şi ei că nu e bine să fie numai unul la putere, un frumos semn de democratizare! Deja după comparaţia cu cazul revoluţiilor anticomuniste în capul meu s-a format următoarea schemă preşedinte rău şi exploatator şi popor bun cu idealuri nobile democratice. Cum să fii împotriva unui popor ce îşi cere drepturile democratice, împotriva unei dictaturi exercitate de un singur partid? Împotriva unei ţări care permite discriminăriile pe motive religioase( mai ales împotriva creştinilor), discriminarea femeilor şi în care sistemul juridic este insipirat din sharia, după cum o anunţă articolul 2 din constituţia Egiptului. Cetăţenii egipteni cer armatei să fie de partea lor, să îi protejeze. Din nou povestea ne aduce aminte de un alt slogan cunoscut nouă „ Armata e cu noi!”. Opoziţia cere unui lider politic să părăsească puterea la presiunea cetăţenilor săi, ce poate fi mai fieresc de atâta? Nu e asta regula democraţiei ? guvernarea poporului? Nu trebuie ca un popor să aibă dreptul să îşi exprime revolta? Să aibă libertatea de a se exprima, libertate cenzurată adeseori de regimul lui Mubarak. La o primă privire revoluţia din Egipt seamănă cu o încercare de instituire a democraţiei, cu protestele ce duc la autodeterminarea politică a unei ţări, calea spre instituirea unui regim politic stabil şi democratic. Iar noi, ca români cu amintiri revoluţionare destul de proaspete, putem spune: Oamenii au dreptul să iasă în stradă să protesteze, dacă regimul nu le dă acest drept ei trebuie să şi-l ia singuri, evident situaţiile revoluţionare sunt periculoase pentru că sunt ocazia unor abuzuri de putere politică, de influenţă economică şi cel mai grav împotriva drepturilor omului, dar revoluţiile sunt şansa schimbării. Mai ales pentru categoria, din ce în ce mai subţire a anticomuniştilor, modul în care noi am ieşit de sub comunism, poate să pară un bun argument pentru a susţine revoluţia din Egipt.
Asemănarea cu revoluţiile anticomuniste este strict de suprafaţă, ce ţine de gruparea la nivel de şir revoluţionar Algeria, Tunisia, Egipt, Siria, cum altă dată statele din est au fost grupate şi de revolta reala a maselor faţă de un lider autoritar. Principiul de domino poate într-adevăr că fie motivat de o asemănare ideologică între tipurile de regim, aşa cum ţările din est erau unite de o ideologie comunistă şi revoluţia a fost una de tip anticomunist, ţările arabe sunt descrise unitar de un şir de regimuri autoritare laice, împotriva cărora se ridică o opoziţie motivată ideologic de valorile islamice. Într-adevăr nu putem avea un şir de revoluţii atât timp cât nu avem un mesaj comun, iar acest mesaj trebuie să aibă o forţă de coagulare a societăţii. Diferenţa de esenţă cu revoluţiile din 89 este aceea că nu cei de la putere au ideologia, ci opoziţia, cei de la putere au doar abuzurile . Din această perspectivă revoluţiile din lumea arabă sunt exact opusul revoluţiilor din est, ori atât timp cât există o structură ideologică capabilă să susţină un demers revoluţionar aceast demers are toate şansele să ajungă la putere dar asta e departe de a însemna evoluţia pe calea democraţiei.
Iluzia comparaţiei cu revoluţiile din 89 ţine exact de presupunerea unei legături necesară între democratizare şi revoluţie. De fapt implicaţia democratizării în urma unei revoluţii e una destul de rară, în ciuda legăturilor pe care gândirea de stânga le face între proiectul de emancipare şi revoluţie. De fapt să luăm termenul însăşi de revoluţie folosit de presă, revoluţia presupună trecerea de la un sistem politic la un altul, ori în momentul în care scriu acest articol, nu s-a petrecut nici o schimbare de regim, ori în termeni strict tehnici avem de a face cu o revolta a populaţiei, e adevărat una consistentă numeric dar statistica nu o face să treacă de la revoltă la revoluţie, ci doar capacitatea de a schimba instituţiile politice. Dacă schimbarea de regim va reuşi vom fi avut de a face cu o revoluţie. Paradigma revoluţiei este revoluţia franceză, schimbarea de regim prin violenţă, instaurarea terorii, uciderea sistematică dar arbitrară a membrilor vechilui regim. Modelul ei este urmat cu sfinţenie de revoluţia rusă. În ce măsură aceste revoluţii au dus la democratizare?Dacă privim pe termen lung drumul de la revoluţia franceză până la democratizarea Franţei a ţinut o sută de ani, până la a III a republică care începe în 1870. Timp de o sută de ani Franţa a schimbat şapte regimuri politice, trei monarhii, două republicii, două imperii, asta da stabilitate politică! Dacă dau această umilă marjă de eroare de 100 de ani, se prea poate să spunem că şi revoluţia rusă a dus la democratizare , doar ea a fost principala cauză a contrarevoluţiilor din 89.
Nu cred însă că relaţia cauzală pe care se aşteaptă să o vadă observatorii fenomenului din Egipt este cea dintre revoluţia din 2011 şi democratizarea ţării în 2111. Lumea speră ca revoluţia să ducă la democratizarea după modelul occidental înţeleasă prin domnia dreptului, schimbări neviolente de regim şi participarea tuturor cetăţenilor la procesul decizional. Mai corect spus asta speră occidentalii să vadă în democratizarea Egiptului, probabil că cetăţenii ţării speră pur şi simplu într-un trai mai bun, ceea ce au sperat şi românii în 89. Să vedem ce şanse are Egipul să ajungă la această democratizare? Schimbări nonviolente de regim, pe asta deja au ratat-o! În momentul în care scriu la Cairo au loc lupte de stradă între susţinătorii preşedintelui şi cei ce vor demiterea sa şi presa anunţă peste 300 de victime. Domnia dreptului ? Bine bine dar care drept? Deja constituţia Egiptului ia ca sursă de inspiraţie sharia şi Frăţia Musulmană, liderii opoziţiei au ca proiect socio-politic promovarea valorilor musumane. Că aceste valori musulmane presupun sau nu lupta împotriva necredincioşilor, e discutabil , e însă cert că prin valori musulmane ei înţelege tipul de familie tradiţională în care femeia este supusă autorităţii masculine. Acest lucru e suficient pentru ca islamul să fie incompatibil cu democraţia. Eu nu susţin că tipul de familie musulmană nu este unul viabil, nici că soţii în islam îşi bat soţiile, pot foarte bine exista familii musulmane în care soţul îşi iubeşte soţia şi are grijă de ea. Doar că această concepţie asupra femeii este incompatibilă cu concepţia despre cetăţean, liber şi responsabil pentru actele sale. Democraţia presupune dreptul fiecăruia de a îşi susţine public valorile, mi se va spune şi prin urmare atăt timp cât aceste valori sunt voinţa majorităţii nu trebuie să ne opune lor. Dacă egiptenii vor un regim politic condus de o grupare islamistă cine suntem noi să ne opunem voinţei poporului? Nu mă înţelegeţi greşit, prin grupare islamistă nu înţeleg grupare teroristă, ci un tip de partid politic cu opinii bine definite asupra a cum trebuie să arate societatea , mai clar conturate decât în partidele politice clasice, pentru că sunt insipirate din Coran. Islamul este o teologie politică, o structură în care religiosul, politicul, socialul şi juridicul se amestecă. Nu există o distincţie între sfera puterii temporale şi sfera bisericii aşa cum există în cultura creştină. Regimul lui Mubarak a marginalizat acest tip de grupări pentru că era o dictatură laică, ce exclude religiosul din sfera puterii temporale. Nu cred că trecerea de la o dictatură laică la o dictatură cu baze religioase e un pas către democratizare. O să mi se spună că exagerez şi că aşa ceva nu mai e posibil în ziua de azi. Europenii au obiceiul de a crede că ceea ce petrecere la ei acasă e regula, dar acest lucru e o iluzie. Iranul poate constitui un bun exemplu de urmat pentru Egipt şi nu doar pentru ei, la fel şi pentru Tunisia, Algeria sau alte ţări foste colonii, ce au simţit mirosul democraţiei în depărtări dar au preferat păstrarea unui fond tradinţionalist religios. Un şir de revoluţii care sub justificarea democratizării unei ţări trece de la dictatură laică militară la o ideologie dominantă, dar aleasă democratic îmi aminteşte de povestea alegerii prin voinţa majorităţii a lui Hitler şi mă face să am dubii în ce priveşte acest criteriu formal de stabilire a democraţiei voinţa majorităţii. Dacă egiptenii o dată reintraţi la casele lor vor dori să voteze pentru schimbarea de regim şi vor acorda votul lor Frăţiei Musulmane , constituită în opoziţie, criteriile formale ale democraţiei vor fi satisfăcute dar nu şi fondul ei.
Oricum până la acest punct mai este, deocamdată avem de a face cu un conflict de stradă în care oamenii îşi „rezolvă” disputele politice aruncând cu pietre! Iar armata refuză să intervină ca să nu crească numărul de victime. Ce rost mai are un stat dacă nu e capabil să asigure cel puţin securitatea cetăţenilor săi şi dacă nu mai are monopolul violenţei?

Publicités

18 Commentaires

Classé dans Revolutii

18 réponses à “Revoluţiile din lumea arabă, iluzia asemănării cu revoluţiile din 89.

  1. SILVERMAN

    In timp ce citeam analiza ta extrem de pertinenta(apropos, e cazul sa te reprofilezi ca analist politic, ma rog in sensul care se se intelege la noi analistul respectiv,pt.ca in State si in Occident este cu totul altceva) ma gandeam sa aduc vorba despre Iran ,unde o dictatura sangeroasa a sahinsahului a fost inlocuita de una si mai si a ayatolahilor,dar in final ai amintit si de acest stat ( de amenintarile atomice ale lui Ahmanidejad ce sa mai spun)N/as spune totusi ca extinderea revolutiei ruse a fost un esec,atunci pe loc era doar ideea lui Trotki, dar Stalin s/a opus, de aici si conflictul dintre ei rezolvat in 1939 de Ramon Merrcader cu o lovitura de tarnacop,c/asa/i intre tovarasi!Mai tarziu simbolul tinerilor pesedisti, »ilustru »Che a avut aceiasi idee, dar a sfarsit ca Trotki.
    Sincere felicitari!

  2. Ana Petrache

    🙂 Merci pt ideea de reprofilare, ironia e ca eu de fapt pt asta am fost pregatita, sunt la baza politolog! Imi aduc aminte ca atunci cand am dat la filosofie si mi am anuntat prietenii mandra ca dau la filosofie, toata lumea s a uitat ciudat la mine si m a intrebat: dar nu erai la filosofie???

  3. Pingback: Egiptul risca sa devina o tara islamica | Cafeneaua virtuala

  4. Paul

     » Nu există o distincţie între sfera puterii temporale şi sfera bisericii aşa cum există în cultura creştină » Intrebarea care ma preocupa este: exista o cultura islamica? Nu cumva « cultura » e un concept « european »? Are atunci sens sa vorbim de cultura crestina? Adica : este crestinismul compatibil cu ceea ce intelegem prin cultura? Exista, poate exista, un « crestinism cultural »? Atunci cand spui « cultura crestina », ocolesti miezul problemei. Cu crestinismul cultural e imposibil. Suna frivol, nu-i asa? Cultural, iata un atribut frivol. Cultura, iata un concept frivol.Nu vreau sa plictisesc… Democratia nu presupune alegeri libere sau n-ar trebui sa le presupuna! Daca prin alegeri libere democratia poate fi inlaturata inseamna, logic, ca aceasta procedura nu este de esenta democratiei…Parerea mea este ca esenta democratiei este prosperitatea celor mai multi. De-asta sunt inca de stanga… desi multe la stanga nu-mi plac. Dati egiptenilor paine timp de doua saptamani si puneti-i sa aleaga intre a mai fi satui si a protesta in continuare. Vor ramane pe strada cativa fanatici si-atat…Si ca sa fiu de tot clar: pentru mine democratie inseamna competitie libera, nu alegeri libere, economie libera, reguli stabile, stat puternic si solvabil, coruptie putina, demografie controlata. Sigur, multi imi vor explica ca nu se poate scinda intre politic si economic. Ma indoiesc. Peste o suta de ani democratia politica va fi recunoscuta drept un esec monumental. Atunci oamenii isi vor fi castigat cu totii dreptul la frivolitate si vor ezita la nesfarsit intre cultura si religie… un scenariu optimist, desigur. Oricat am glosa pe tema revoltelor din Egipt, nu putem ignora la nesfarsit acest adevar: de regula, revolutiile (nu ideologiile revolutionare) le fac cei care nu mai au nimic de pierdut. Cu prietenie…

  5. Paul

    Cand am spus « vor ezita intre cultura si religie », termenul tare era verbul… Simptomul cel mai sigur al democratiei este ezitarea ca maladie sublima. Generala. Ezita numai cel care are de unde alege.

  6. Ana Petrache

    Da, exista o cultura care e compatibila cu crestinismul! Citesc acum un roman science fiction al lui CS Lewis, de fapt o parte a TRilogiei cosmice a lui, sunt romane care au subiecte crestine daca vrei, dar sunt povesti, nu e vb de teologie, decat in masura in care un personaj sau altul intrupeaza o virtute a vietii crestine. Exemplele pot continuua pt mult timp.
    As mai spune si ca cultura europeana este una preponderent crestina, in sensul in care existenta unui Dzeu creator face posibila cercetarea in fizica pt ca exista un garant al cunoasterii, in masura in care filosofia este o forma de a vrea sa intelegi lumea prin concepte, stiind ca lumea a fost creata prin Logos.. si Verbul s a facut trup si Dumnezeu a zis sa fie lumina , in masura in care limbajul insusi este actul prin care Adam da nume lucrurilor, in masura in care diversitatea limbilor este o urmare a Turnului Babel, o urmare a pacatului colectiv al orgoliului neamurilor, in masura in care statul suveran e o alta mostenire a Dumnezeului atotputernic care legifereaza. evident, mi se poate replica ca acestea sunt doar interpretari ale crestinilor asupra culturii lumii. In masura in care ele nu sunt doar interpretari, tot ce am spus mai sus tine de existenta unui Dzeu creator si nu de specificiatea crestinismului a Dzeului intrupat, deci schema generala a culturii ar putea sa fie compatibila si cu islamul. Si deci da ar putea exista o cultura islamica, despre continutul ei nu ma pricep sa vb, dar stiu sigur vreo cativa doctoranzi marocani de la Sorbona care ti ar turui pe acest subiect.
    Da si eu sunt cred ca oamenii aia au iesit in strada datorita nemultumirilor economice, dar asta nu exclude ca revolta sa fie interpretata ca una democratica si sa fie transformata sub stindardul mult mai nobil al luptei pt democratie. Democratia insemna libertate economica, zici tu, e periculos atat timp cat democratia nu insemna in primul rand libertatea de a gandi si a spune ce gandesti! Atat timp cat exista o ideologie oficiala a unui stat, mijloacele economice vor fi puse in slujba ei. Nu vreau sa traiesc nici in china zilelor noastre, cu biserica crestina subterana, nici in Germania lui Hitler, ce nu nationalizase mijloacele de productie.

  7. Paul

    « Excelenţei Sa1e
    Ministrului Regal de Stat
    Baron von Zedlitz

    Excelenţă,
    A contribui la dezvoltarea ştiinţelor înseamnă a lucra în interesul propriu al Excelenţei Voastre; căci acest interes e strâns legat de ştiinţe nu numai prin înaltul post al protectorului, ci şi prin cele cu mult mai intime ale amatorului şi cunoscătorului luminat. De aceea mă şi servesc de singurul mijloc care stă oarecum în puterea mea, spre a-mi arăta mulţumirea pentru încrederea binevoitoare cu care Excelenţa Voastră mă cinsteşte, crezându-mă în stare să contribui cu ceva în acest scop.
    : Aprobarea unui judecător luminat şi competent constituie pentru acela căruia îi place viaţa speculativă, în dorinţele sale modeste, o puternică încurajare spre străduinţe al căror folos e mare, deşi îndepărtat, şi deci cu totul necunoscut privirii marii mulţimi.
    Unui astfel de judecător şi binevoitoarei sale atenţii dedic această lucrare şi scutului său toate celelalte interese.”

    Dedicatia apartine lui Immanuel Kant si se afla pe frontispiciul Criticii Ratiunii Pure. Democratia inseamna libertatea de a gandi, imi spui. Da, dar asta nu inseamna sa-ti uiti locul. Da Cezarului ce e al Cezarului. Care ar fi fost verdictul in cazul lui Socrate daca Pericle ar fi fost judecator? Sau Cezar? Ce are libertatea gandului in comun cu votul universal? Nu e suficient ca ne putem alege zeii?

    « Atat timp cat exista o ideologie oficiala a unui stat, mijloacele economice vor fi puse in slujba ei. » Ai dreptate. Eu nu deosebesc prea mult intre teocratiile asiatice si ideologiile comunista si nazista. Le resping in bloc. Sa convenim deci ca daca s-ar putea imagina un stat preocupat strict de prosperitatea cetatenilor sai, problema ar fi rezolvata. Si-atunci, ramane de stabilit daca votul universal este calea cea mai sigura de a obtine asa ceva. Repet: democratia politica inseamna doar libertatea de a-ti alege conducatorii. Nimic altceva.

  8. Paul

    Iarta-ma. Voiam sa spun: democratia politica inseamna libertatea – egal distribuita – de a alege conducatorii.

  9. anapetrache

    Ei bine prb cu islamul e ca teologia si politica lui sunt unite, pt un musulman libertatea de a lege conducatorii si libertatea de a alege religia e una si aceeasi. Democratia nu e doar dreptul de alege conducatorii, ci e si un sistem de stat de drept, previzibil si corect in sensul respectarii drepturilor omului, cel putin democratia occidentala e mai mult decat dreptul de a alege conducatorii!!

    punct ochit cu Kant, ce sa zic, as numi asta exces de zel, dar dupa intelectualii care au sustinut nazismul si comunismul ne am cam vindecat de asta, sper!

  10. Paul

    « Da, exista o cultura care e compatibila cu crestinismul! » Eu am intrebat daca are sens sa vorbim de o cultura crestina sugerand ca religia nu e compatibila cu cultura. Cultura e compatibila cu aproape orice. De-aia am caracterizat-o ca frivola. Pot admira simbolistica crestina, o pot fructifica intr-un roman, asta nu ma transforma in crestin. A invoca un text din evanghelii…la fel. Crestinismul iradiaza cultural. Nu e – cultural. Nu poate fi. E dur, puternic conturat, deloc maleabil, pentru ca trebuie asumat dintr-o data, fara rest. E o doctrina si mult mai mult decat atat. O structura cu amprenta juridica marcata. Iti spune ce trebuie sa faci si stabileste sanctiuni pentru necorformare.

  11. Paul

    De-abia astept sa-l vad pe presedintele francez solicitandu-i celui egiptean sa respecte principiile conventiei europene privind drepturile omului! Ce alegeri libere! Sa lase presa sa-l injure 24 de ore pe zi! Sa respecte, nesmintit, dispozitiile art. 10 din conventie!

  12. SILVERMAN

    Draga Paul ai ramas si in 2o11 acelasi amator de paradoxuri. Ultima ta gaselnita este » Cultura este frivola ».De acord ,dar cu o conditie,ATUNCI CAND TE REFERI LA CULTURA UNUI ANUMIT INDIVID.Altfel ,nu te supara ,jignesti conceptul de cultura.In ceea ce priveste societatile democrate Ana a pus punctele pe toate iurile,faptul ca votam este o vrajeala pura.in comunism votam de buna voie si nesiliti de nimeni…un singur partid.In Polonia ,e drept, erau vreo 5 partide, dar tot Partidul Muncitoresc Unit Polonez iesea.

  13. paul

    Pt. Silverman Textul Anei e coerent si bine scris. E politolog, hranita cu filosofie, nimic de comentat. Ceea ce am scris eu e aproape ininteligibil, recunosc! Am vrut mai mult decat am putut. Totusi, daca ramane ceva valabil din ce am scris e tocmai accentul pus pe frivolitatea culturii. E lipsita de gravitate si de gravitatie proprie. Nu e un concept propriu-zis ci un liant, un fel de abur colorat care umple spatiul dintre concepte. Cun ar spune prietenul tau V.M., un intermediar si un mediator. Nu te face mai destept. Dimpotriva, te face sa te crezi destept. Face lucrurile, viata, sa para suportabile, ceea ce e bine. Nu sunt un om cultivat si asta ma face probabil sa fiu putin nedrept. Totusi: esenta culturii ramane divertismentul. Orgoliul vine dupa.

  14. Ana Petrache

    Prb cu termenul cultura e ca nu poate fi tratat unitar. Exista cultura mea, cultura lui Paul, cultura franceza, cultura romana, cultura bizantina, cultura occidentala, cultura pop, cultura rock, cultura budisata si cultura crestina. Care e unitatea? Mesajele sunt diferite, metoda de invaluire in cuvinte si in povesti cu talc care orienteaza vietiile indivizilor in functie de un sistem de referinte incrucisat. Cu cat ai mai multe cu atat esti mai tare, cu cat le invarti mai bine cu atat esti mai admirat,dar dc nu le folosesti ca sa demostrezi ceva e doar joc cu margele de sticla, de aia zice Paul ca e frivola

  15. paul

    Pe de alta parte, la ce bun sa traiesti fara o carte citita sau fara un « mai stiutor » pe care sa-l iubesti sau cel putin sa-l invidiezi, in ambele cazuri dorindu-ti sa fii ca el! Nu exista o comunitate a intelectualilor, sunt prea orgoliosi, dar poti intalni oameni carora iti vine sa le saruti mana daca sunt mai in varsta si uneori chiar daca nu. Vii sau morti. Si eu am fost in Arcadia… Asta poate cel mult sa-ti dea intalnirea cu cultura. Asa cum o vad eu, in ipostaza ei fericita cultura este suma acestor intalniri, cu oameni in carne si oase sau numai cu umbra lor infoliata. Am acasa o biblioteca cu vreo doua mii de carti. Cel mai mult le iubesc pe cele pe care nu le-am citit. Probabil pentru ca inca sper ca intr-una din ele se ascunde Graalul. Cu toate astea, imi spun mereu: cultura nu este prilejul unei intalniri cu Dumnezeu. Poate cartile sacre, la care nu ma pricep. Sper acum ca intelegi, Silverman, de ce resping notiuni precum cultura islamica, crestina sau cultura generala. Este crestin omul de cultura crestina? Daca da, la ce bun cultura? Este fierbinte. Daca nu, la ce bun cultura? Este caldut.

  16. SILVERMAN

    Bine,mai este si cultura paioaselor timpurii,iar cultura orzului este mult apreciata de bautorii de whisky si bere ,in timp ce rafinatii prefera cultura viticola!Lasand gluma deoparte o discutie despre cultura asa cum ne/o propune Ana ne/ar lua mult mai mult decat speranta noastra de viata,asa ca ma abtin.Ma refeream la cultura generala a unui individ si am specificat acest lucru,dar vorba  »prietenului  » meu n/am fost inteles.Dupa modul in care a asimilat ceea ce a citit sau a vazut , dupa felul in care va transmite aceste cunostinte , va fi si perceptia noastra ,iar asta depinde si de noi,cat suntem noi in stare sa apreciem ,oricum trebuie sa fim pe aceiasi lungime de unda. Oricum Paul se rasfata cand spune ca nu e cultivat,iar daca el priveste o lectura din Faulkner sau Proust,sau un film de Tarcovski,drept un divrtisment inseamna ca e tare de tot!
    Intre timp le roi Mubarak e mort,vive le nouveau roi(care pare a fi un general ,actualmente sef al serviciilor secrete),SUNT SEMNALATE MISCARI DE STRADA IN ALGERIA SI YEMEN.REVOLUTIILE CONTINUA!

  17. SILVERMAN

    Odata un tip care vizitase America de Sud mi/a spus ,la misto , ca pe toate soselele principale din Brazilia,Argentina, Chile,etc erau panouri ale marilor agentii de voiaj ,violent colorate, care anuntau  »Vizitati America de Sud, de 4 ori pe an revolutii! »Se pare ca vor fi mutate in Africa(panourile!)
    Si apropos ,cand citim ore in sir ,avem in mod sigur crize de solipsism!

  18. Paul

    Ana, nu ai mai postat nimic! Mai traiesti?

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s