Slujba de Florii la catolici

Până azi nu am mai fusesem niciodată la slujba de Florii catolică. M-a impresionat mult. Este o întreagă alegorie a intrării lui Hristos în Ierusalim şi a intrării eshatologice a credincioşilor în Ierusalimul ceresc. Slujba începe în faţa bisericii cu preotul ce bate la porţile bisericii acestea reprezentând porţile Ierusalimului pentru ca acestea să îl primească pe Hristos, regele său. După ce bate de 3 ori, se deschid porţile mari ale bisericii şi preotul urmat de credincioşi intră cu ramuri de palmieri, măslini sau pur şi simplu ale unor crenguţe verzi, în timp ce se cântă Osana in excelsis Deo. La fel de frumoasă este şi alternativa la care am asista eu în această seară, episcopul intră urmat de preoţi în timp ce poporul îi întâmpină în Biserică cu rămurele în mâini. Avem de a face cu o intrare şi cu o întâmpinare reală în cetate. Urmează o lectură a Pasiunilor după Luca. Ce sunt aceste pasiuni? Fragmente din Evanghelie ce rememorează principalele evenimente ale săptămânii ce urmează: instaurarea euharistiei, atitudinea lui Petru, trădarea lui Iuda, rugăciunea din grădina Ghetsimani discuţia cu Pilat, refuzul de a răspunde lui Irod, bicuirea, răstignirea şi punerea în mormânt. Toate cântate, iar la Notre Dame unde am fost, cântate extrordinar de corul catedralei. Aceste fragmente pregătitoare sunt urmate de liturghia efectivă. Slujba ţine 2h30 fiind precedată de laude (dimineata)sau de vecernie( seara) de o jumate de ora, ca sa nu mai spunem totdeauna ca slujbele la catolici sunt scurte. Tot ce am povestit mai sus se adaugă peste lectura cuvântului, predică şi celebrarea propriu zisă a liturghiei. Iar desfăşurarea lor te pune realmente într-o stare pregătitoare săptămânii patimilor. Iar ca să încheiem cu diferenţe interconfesionale, vom spune însă că e adevărat că Biserica Catolică nu are deniile de luni şi marţi seara de la ortodocşi.