Azi la Universitate intru în sală şi mă blochez, majoritatea „colegilor” aveau peste 60 de ani. Ştiu că în Franţa există sistemul auditorului, oricine (evident contra unei taxe la universităţile mari, sau oricum la una mică) poate să vină să asculte cursurile fără nici o obligaţie universitară. Dar de la unul la doi auditori într-o sală de curs la dublul numărului studenţilor, nu mă aşteptam. Şi îi vezi cum îşi iau notiţe conştiincioşi şi cum pun întrebări şi cum rămân după cursuri să îl mai întrebe ceva pe profesor. Evident, aş prefera ca bătrănii noştrii în loc să stea la TV acasă sau să se plictisească pt că îşi doresc o activitate dar nu o mai pot realiza, să vină la universitate. Dar mi se pare ciudat să nu văd tineri la şcoală, ci o generaţie care vrea să mai recupereze un pic de cunoaştere. Am putea modifica întrebarea lui Socrate despre care e vărsta potrivită pentru filosofie cu altă întrebare, există vreo vărstă privilegiată spre a cunoaşte?
Ieri, la un alt curs am rămas uimită de un alt aspect, în jurul meu, în pauză, băieţii de lângă mine vorbesc în italiană şi fetele de vis a vis în spaniolă, wow în ce lume am nimenrit!Şi ştiu că nu făceau doar exerciţii de limbi străine. Oare mai există francezi?
Mici şocuri culturale
Classé dans Jurnal Parizian
Ganduri firesti 
Mi se pare fascinanta ambianta…
Ana, dorinta de a invata nu tine de varsta. Probabil si batranii din Romania au capacitatea de a invata dar din pacate pensia pe care o primesc ii face sa stea acasa si sa se uite la tv; multi dintre ei, in schimb, ar putea sa-i invete pe unii tineri. Dupa cum bine stii sunt unii oameni, foarte inteligenti, cu un vocabular extraordinar care din cand in cand mai suna la televizor si dau multora lectii de viata. Totusi, sunt altii, care indiferent cat ar invata raman niste…… Multa bafta in Paris!
Ai subliniat un lucru important pentru ca aceste cursuri de care vb se platesc, trebuie sa te inscrii si sa platesti o taxa, ori evident ca asta ar fi imposibil date fiind pensiile noastre.