Muzeului Abaţiei Clunny

Aşezat pe locul fostei abaţii, muzeul deschide perspectiva către alte timpuri dar mai ales către ale moduri de a se raporta la divin. Vitralii, relicvarii, statui, pietre de mormânt, crucifixuri, madone, coloane cam astea sunt bogăţiile acestui muzeu. Este recomandată vizitarea lui şi numai pentru faptul că poţi vedea de aproape ceea ce într-o catedrală nu ai cum din cauza distanţelor foarte mari din cadrul bisericii. În această perioadă există o expoziţie Paris ville rayonante, legată de manifestările goticului radiant ( nu ştiu exact cum se trace gothique rayonnante) aşa că puteţi găsi statui de sfinţi şi de apostoli înscrise în acest curent. Farmecul muzeului este însă altul decât cel „ ştiinţific” te face să intrii într-o lume dispărută acum pentru noi, în care raportările la divin erau centrul oricărei opere de artă. Această lume are o delicateţe aparte creată în jurul elementelor gotice, fie că este vorba de un altar sculptat în lemn, de o rozetă cu vitralii sau de un capăt de coloană. Fain de amintit legătura în cadrul goticului, dintre elementele din natură (flori, frunze) reprezentate la capetele coloanelor şi observaţiile lui Toma d Aquino şi ale lui Albert cel Mare despre perfecţiunea creaţiei ca tot dar şi în detaliu. Vizita la acest muzeu îmi amiteşte de cartea lui Pandofski „Arhitectură gotică şi gândire scolastică” în care încearcă să facă un paralelism între construcţiile de sume teologice şi catedralele gotice, gândite şi ele să fie o sumă, ce reprezintă tot universul până în cele mai mici detalii ale sale.