Ispita lecturii

Pe lângă renumitul muzeu Pompidou al artei postmoderne, Centrul Pompidou găzduieşte şi o bibliotecă, o bibliotecă ce mai spală din păcatele muzeului. Pe 3 nivele ce se întind pe sute de metrii, avem de a face cu o bibliotecă în stil nou adică cu sonotecă, videotecă, dar şi cu cărţi ce nu sunt apariţii mai vechi de 30 de ani ( cu excepţia clasicilor, bineînţeles). Aici între orele 12 şi 22 vin sute de oameni „ să se cultive”. Intrarea este gratuită şi nu presupune nici o înscriere prealabilă, asta creează un fenomen specific francez : cozile pentru intrat la bibliotecă. Ele avansează însă repede, căci nu presupun că nu mai sunt locuri şi aştepţi ca cineva să plece (cum se întămplă la BCU în sesiune) ci se stă la coadă pur şi simplu ca să se intre în ordinea venirii şi pe rând, nu buloc cu toţii odată.
În partea de bibliotecă în majoritatea lor găsim studenţi. În partea video însă avem o surpriză les clochards parisiens care vin şi ei să se uite la Tv sau la un film într-o atmosferă plăcută şi unde în plus e cald.
Nu am mai lucrat niciodată cot la cot cu atât de mulţi oameni, asta îţi dă un sentiment straniu, o dorinţă acută de a devora cât mai multe cărţi, de a profita de tot ce se găseşte acolo şi de a o face repede, mai repede şi mai bine decât restul de tineri cu care intri automat în concurenţă. Greu de crezut că o hală ca aia poate să te motiveze să munceşti, dar o face. O face aşa de bine încât după o zi de lectură de 8h, în care nu mi-a mai trebuit nimic altceva decât cartea din faţa mea, mă face să mă gândesc la ispita lecturii, ispita devorării informaţiei a cât mai multă şi cât mai diversă informaţie. Mă face să mă gândesc că dacă aş locui la Paris nu aş putea să am o muncă normală, aş fi un etern student ( Aici mama va comenta că oricum sunt) în genul lui Cioran. Nu aş putea să fac altceva decât să merg la bibliotecă şi la cursuri într-o utopie intelectuală continuuă.
Trebuie să recunosc că am venit în Paris cu ispite feminime specifice, dar am descoperit în bibliotecă o tentaţie mult mai mare. Din cumpăratul de haine te opreşti la un moment dat, fie din lipsă de fonduri, fie că eşti conştient de efemeritatea lor, dar din îngurgitarea de informaţie nu. E gratis şi în plus are şi o justificare intelectuală superbă o faci pentru a şti! Dar colectarea informaţiei nu e cunoaştere aşa că trebuie să fiu mai atentă la această ispită mai tare decât la cea materială, care prin natura sa de ispită materială are limite, spre deosebire de ispita puterii şi a cunoaşterii ce nu au!