Petits voyages spirituels a Paris

Cum luna aceasta sunt la Paris cu o bursa a Institutului Cultural Roman vă propun să mă însoţiţi într-o mică experienţă : vizitarea catorva bisericilor din Paris, în această perioadă prepascală. (Bursa nu este pt a vizita biserici ci despre un alt proiect despre care voi posta alata data)

Prima escală Saint Sulpice

O biserică în stil roman din centrul Parisului. Pe locul actualei catedrale exista o mică capelă încă din secolul X, dar abia în secolul XVII s-a hotărăt construirea a ceea ce vedem azi. A fost pe rând seminar teologic şi apoi biserică a congregaţiei Compagnie des prêtres de Saint-Sulpice. Este celebră pentru orga sa şi mai special pentru un instrument astronomic introduce în secolul XVIII un obelisc ce marchează meridianul Sait Sulpice, obiect ce dă seama de intresele bisericii pentru ştiinţă şi nu pentru magie, aşa cum a fost interpretat de multe ori.

Impresii personale : Mare impozantă, prea mare şi prea impozantă poate, omul e mic şi amărât, cum şi trebuie să fie în faţa divinităţii dar poate că ar vrea să se simtă şi aproape şi asta nu îi iese pentru că reprezentările lui Hristos sunt prea departe, abia dacă le zăreşte bine. Într-adevăr, capelele laterale încearcă să medieze acest lucru apropiind credinciosul de un sfânt faţă de care are o relaţie specială.
Cum intrii o luptă a lui Iacov cu Îngerul, picată de Delacroix, faină dar nu se distinge prea bine în semi-obscuritatea din biserică
Am fost şi la slujba de la 18.45 liturghia de seară. Nu se ţine în biserica mare, în primă instanţă m-am revoltat şi voiam să trag pe cineva la răspundere ce e asta, nu aveţi clienţi nu ţineţi slujba?? Dar nu, se ţine sub catedrală în varaintă răstrânsă. Câţiva credincioşi şi un preot cu darul de a interpreta textul Scripturii (la propriu) ce a încheiat slujba povestind următoarele: „Când eram student mă îngrijoram ce o să spun la cateheză, cum să fac să îi conving pe acei oameni de adevărul spuselor mele până când directorul meu spiritual m-a certat : Nu ai încredere că Verbul însuşi poate să vorbească prin cuvintele tale!” Pereţii pictaţi abia schiţat, un crucifix şi atât, culmea minimalismului, m-am simţit ca în primele catacombe creştine. Apropo de catacombe, tot sub Biserica Saint Sulplice se ascunde biserica ortodoxă de limbă română.
Cum ieşiţi din biserică găsiţi o librărie cu specific religios, o hală imensă cu cărţi numai despre sfinţi părinţi, teologie medievală, istorie a bisericii, vieţi ale sfinţilor, în afară de raionul cu filme şi muzică religioasă şi de benzile desenate pentru copii cu Sf Petru. Evident există şi raionul de diferenţe interconfesionale aşa că puteţi găsi ruşi sau nemţi protestanţi, dar şi căte ceva despre evrei şi relaţia lor cu creştinismul.
Ce este uimitor în Paris, e că oricare ar fi doemeniul tău de interes poţi găsi cel puţin o astfel de hală de cărţi. Şi cum aici găseşti clasicii dar şi ultimele noutăţi vei avea totdeuna impresia că eşti copleşit şi că nu poţi face faţă la tot ce scrie.

Publicités

1 commentaire

Classé dans jurnal epistemologic

Une réponse à “Petits voyages spirituels a Paris

  1. Elena Ghizdareanu

    Multumesc pentru impresiile proaspete si caldute, Ana. Sper sa scrii in fiecare seara; asa imi voi lua portia de Paris si de umor « anapetrachescian »… »nu aveti clienti, nu tineti slujba? »:)).

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s