Despre juramantul filosofilor de a nu face teologie!

În 1268 Bonaventura condamnă filosofia pentru că, în loc să fie un drum către înţelepciune şi adevăr se erijează în cunoaştere autonomă.
În 1277 Etienne Templier, episcop al Parisului, condmană într-un Syllabus, 219 articole, dintre care 179 sunt erori filosofice şi 40 erori teologice. Este aici în joc statutul filosofiei, o pretenţie de autonomie şi propunerea propriilor norme de raţionalitate.
În acelaşi secol statul Facultăţilor de Arte ( a se citi a departamentelor de filosofie, logică, gramatică, din universităţi, ce nu sunt departamente de teologie) se angajează prin jurământ să nu discute nici o problematica strict teologică, dacă însă li se întâmplă să ajungă la astfel de probleme se angajează să le rezolve conform credinţei creştine.
Această raportare dintre teologie şi filosofie se păstrează dincolo de evul mediu, Descartes, care se „încurca” cu probleme despre relaţia între substanţă şi accident referitoare la transformarea pâinii şi vinului, în trupul şi sângele lui Hristor, în scrisorile către Peré Mersenne, în lucrările oficiale declară că nu va spune nimic contrar opiniilor bisericii. Şi într-un fel şi-a respectat promisiunea şi nu a făcut-o. Poate fi acuzat de multe Descartes, dar nu că ar fi făcut teologie. Şi totuşi, modul lui de a îl înţelege pe Dumnezeu, sau de a înţelege omul, au influenţat radical viziunea modernă asupra lumii.
Discutam cu un prienten teolog, care, îmi spune, mai în glumă mai în serios, că regretă acele timpuri în care filosofii erau obligaţi să jure că nu vor face teologie. Probabil că dacă ar exista o modalitate de a vă constrânge, foarte multe profesiuni vor veni să vă ceară să juraţi că nu vă veţi ocupa de domeniul lor, continua el. Oamenii de ştiinţă ar spune şi ei „Nu, mulţumim”, istoricii la fel, până şi zugravi probabil ar veni să vă roage să nu vă ocupaţi de munca lor.
Trec peste întrebarea dacă ar mai rămâne ceva de făcut filosofiei în aceste condiţii în care până şi istoria filosofiei ar fi lăsată istoricilor şi îmi pun altă întrebare: este benefică această separaţie? Nu este ea exact urmarea faptului că avem de a face cu o lume desacralizată, în care ca să prinzi prin discursul tău, cât mai mulţi oameni eşti obligat să renunţi la orice asumţii evidente? Universalitatea este căştigată în detrimentul mesajului. Cu cât vei spune lucruri mai inocente, care nu presupun nici o implicare esenţială, cu atât vor fi mai mulţi de accord cu tine. Căci avem aici de a face cu o tentaţie a filosofiei, aceea de a fi universală.
E adevărat că atunci când avem de a face cu un dialog între teologie şi filosofie, riscul de a spune lucruri care să nu mulţumească nici o parte ce întră în dialog, este foarte mare. Dar ce e mai periculoasă pe termen lung? O filosofie care să nu se implice în teologie şi să devină, dacă nu neapărat o filosofie contra lui Dumnezeu, o filosofie lipsită de Dumnezeu sau aceste discuţii?
Distincţia între Dumnezeul filosofilor şi Dumnezeul lui Avraam şi a lui Isac, nu este cumva datorată interdicţie de a amesteca filosofia cu teologia? Eu nu militez pentru o contopire a domeniilor, căci este evident că au mize şi metode diferite, ci pentru un dialog, ce poate aduce multe şi de o parte şi de alta, adică poate da o viziune creştină filosofilor şi poate da unelte conceptuale teologilor. Nu poate aduce dialogul, mai multe decât acceptarea necritică a autorităţii celuilalt ?
Presupunând însă că accept să nu mă amestec în teologie de nici o culoare, voi fi obligată să afişez o atitudine pe jumătate fariseică, pe jumătate respectuoasă în faţa teologie şi voi spune, „Ah Dumnezeu este treaba teologilor!” Atitudinea asta care poate părea cuminte şi aşezată, în primă instanţă va duce pe termen lung la o laicizare a domeniului filosofiei şi la o rupere de cultura creştină. Şi ce îi mai rămâne filosofului să facă? Filosofia ştiinţei sau filosofie politică, dar şi aici se vor auzi alte voci care vor întreba de ce filosoful se bagă pe domeniul lor, dar asta e o altă poveste, ce merită un alt răspuns.
Esenţial este că filosoful, acceptând jurământul de a nu face teologie, plasează propriul lui domeniu într-o autonomie nu este doar a obiectului şi a metodei, ci într-o autonomie a singurităţii, iar profesorul de filosofie de la un practicant al gândirii într-o catedrală a spiritului ( spun la propriu catedrala, căci marile dezbateri se făceau în evul mediu în catedrale) după ce se spală bine pe mâini de orice reminescenţe teologice, încercă să găsească o scăpare prin justificarea, altfel decât prin valorile religioase, ale aceloraşi virtuţi, propuse de religia creştină.
Şi aşa se naşte modernitatea desacralizată!!
Oare cum ar fi arătat lumea culturală azi, dacă teologii şi filosofii ar fi învâţat să dezbată, şi nu doar să se ignore respectuos?

Publicités

21 Commentaires

Classé dans despre filosofie

21 réponses à “Despre juramantul filosofilor de a nu face teologie!

  1. Daniel

    Parerea mea este ca nici una din parti nu are un punct clar de atins… unii vorbesc povesti scrise de niste oameni simplii acu 2000 de ani, altii pun intrebari la care incearca sa raspunda prin diverse mijloace tehnice, ajungand inclusiv si chiar des la concluzii nu tocmai … sanatoase.
    consider ca ar fi mai normala o lume in care nu ar trebui sa ‘dezbatem’ orice, si in special ceea ce nu stim… speculam? sigur… cu ce scop? ca poate din nimereala sa dam peste ceva real? posibil dar improbabil.
    prefer oricand creatia in defavoarea dezbaterii; avem puterea de a creea si in loc sa facem ceva cu aceasta putere, stam la discutii fara un sens,scop,finalitate, oricum ati vrea sa ii spuneti.
    sa nu ma intelegi gresit draga ana, nu am nimic cu filosofia, nici cu teologia, consider ca sunt intr-un fel necesare ambele, insa eu le percep ca fiind foarte deviate de la ceea ce ar trebui sa fie.
    (sa nu ma injuri prea mult :D)

  2. anapetrache

    Foarte vulgar miza teologie este de a gasi calea mantuirii omului, evident asta presupune asumptia existentei lui Dumnezeu, a libertatii omului si altele cateva. Miza filosofiei este de a intelege/conepe universul, atat universul uman cat si cel natural ( azi, partea de cosmologie, a fost scoasa din domeniul metafizicii si a cazut in cel al fizicii). asumtiile de aici ar fi ca exista ceva de intels si ca avem instrumentele de a o face. Cat filosofii ajung la concluzii nu foarte sanatoase din ce in ce mai des, sunt si eu de accord cu tine, insa exista si solutii filosofice ce mie uneia imi starnesc uimirea si contemplatia, imi clarifica cate un pic universul. Discutiile filosofice nu sunt pragmatice, dar au cel mai adesea urmari cumplit de concrete si pragmatice, de la sisteme de etica, la sisteme juridice si sisteme politice. Probabil ca teologii ti/ar spune acelasi lucru despre domeniul lor.
    Avem puterea de a creea, spui tu, dar crezi ca sistemele de gandire nu sunt si ele creatii? Armele lor nu sunt sunetele muzicale, ci ideile si forma lor de imbracaminte cuvintele.

  3. silverman

    Ma gandeam sa scriu un comentariu, dar il aman pt. ca doresc sa va « colind » de ziua dvs. onomastica! Pe langa traditionalele si conventionalele urari de sanatate , putere de munca, etc., etc. va doresc cel mai mult sa adaugati alaturi de nume « doctorand in philosophy » asa cum am anticipat(calcand pe urmele altei anticipari!1) mai deunazi. Stiu ca intentionati acest lucru , sunt convins ca puteti si ca meritati ; sigur ca pt. asta aveti nevoie si de celelalte urari de mai sus.
    Mi-ar fi placut sa va fac cadou cartea de care v-am vorbit, dar in harababura in care zac cartile in biblioteca n-am reusit sa dau de ea. Sa nu credeti cumva ca vroiam sa ma folosesc de un pretext pt. a ne intalni, puteam sa o depun undeva de unde sa o ridicati. Bineinteles ca mi-ar placea sa avem o discutie pe teme culturale « face to face » , dar asta ramane numai la latitudinea dvs.
    In final doua amanunte legate de ziua de 9 septembrie. Primul ar fi ca in calendarul bisericesc scrie « Sfintii si Dreptii Parinti Ioachim si Ana ». Rezulta ca Ana e barbat! ceeace n-ar fi de mirare daca ne aducem aminte ca a mai existat un alt Ana(cel legat de Caiafa)
    Al doilea : inainte de 1990 azi era ziua nationala a Bulgariei!Sarbatoream alaturi de poporul « frate » si « prieten ».
    Ce mascarada.

    • anapetrache

      Multumesc mult pentru urari, chiar nu ma asteptam, mai ales ca e o data foarte putin cunoscuta.
      Cat despre Sfiinti si Dreptii parinti , oricum mediul universitar in care dumneavoastra imi urati sa ajung si in care si eu imi doresc sa ma incadrez, cere acest prototip al barbatului celibatar rational si lucid si eventual cu barba. Asa ca nu e asa grav ca Ana e barbat… 🙂

  4. silverman

    Aveti mult haz d-ra Ana(banuiesc eu ca sunteti celibatara, deci prima conditie…) atunci cand comparati mediul universitar cu cel manastiresc unde mai sunt si posturile(unele negre),si rugaciunile obligatorii,dar pe de alta parte tot felul de intrigi si chiolhanuri(aici se aseamana!).Dar care este prototipul feminin,ca inafara celibatului celelalte sunt mai greu de indeplinit,iar in ce priveste barba…(sunt rautacios,dar recunosc ca e doar o gluma.
    Aproposito! din peregrinarile pe bloguri am inteles ca kestia cu romanul definit de UE a fost doar o parodie a limbajului folosit de parintii nostri. Acum cativa ani am folosit intr-o lucrare ,niste instructiuni de-ale lor si am ramas ingrozit de materialul lemnos intrebuintat mult peste cuvantarile comuniste.Dar spuneti-mi unde gasesc acele reguli pt. responsabilitatea proprietarilor de bloguri?
    Si unde s-au situat teozofii(aceste strutocamile ) in disputa filosofi-teologi?

  5. anapetrache

    1. Prototipul feminim, tocma asta este, nu exista, femeile trebuie sa se muleze dupa atitudinea masculina ca sa reuseasca, cel putin pt mediul universitar. Barba e o gluma, dar rationalitatea tipic masculina, nu este.
    2. Despre responsabilitatea blogurilor stiu de la un avocat, nu stiu exact ce lege este
    3. Teozofii? Hmm habar nu am, dar nici nu imi inspira incredere aceasta categorie.

  6. silverman

    Randuletele dvs. m-au facut sa zambesc si sa cuget ca in asta lume nimic nu este ce pare a fi. Care vasa zica pt. a reusi, o femeie trebuie sa sa muleze pe atitudinea barbatilor, care masculi sunt rationali si lucizi…Adicatelea femeile sunt irationale!?Haideti sa lamurim lucrurile dupa ce-am observat eu parcurgand diferite etape ale vietiiS-ar putea sa ma si insel , dar am prea multe experiente in domeniu.
    Evident femeile si barbatii au un mod de a rationa diferit ,in special in problemele de zi cu zi.Acest lucru se intampla,tot evident, din cauza diferentelor fiziologice determinate de sex si a celor comportamentale determinate de sexualitate. Fara discutie asta duce lao existenta mai dificila a femeilor ,lucru pt. care ar trebui menajate.Dar barbatii,in linii mari, sunt egoisti si pt.ca ei gandesc « simplu », in timp ce femeile sunt « complicate » prefera sa ridice din umeri,sa afirme ca sunt « irationale »si sa treaca la probleme mult mai serioase : o bere ,un meci …DAR ,in cele din urma , femeile profita copios de acest lucru pt.ca ele nu mai au nevoie de argumente, afirma si ele ca sunt « irationale » si au castig de cauza ..! barbatii renuntand.
    Nu exista un model de atitudine masculina in ceea ce priveste un mediu intelectual.Modul de abordare al problemelor trebuie sa fie cel adecvat , modul de a rationa trebuie sa tina cont de logica intrinseca a problemei etc nu exista rationament tipic masculin sau feminin,totul depinde de gradul de pregatire ,cunostinte si istetime al individului.
    Problema este ca in astfel de medii se invart mult mai multi barbati ,iar ca (si pesemne asta va framanta),iata eu personal nu cunosc numele unei femei ,filosof de prestigiu. Dar, cum in toate exista un inceput, poate fi-va Ana PETRACHE…1
    P.S. AS mai avea ceva dar trebuie sa ma opresc; comunicati-mi ce parere aveti si daca exista o femeie filosof.

  7. anapetrache

    Legat de intrebarea dumneavoastra daca exista femei filosof. Exista mai multe puncte de atins.
    1. Criteriile dupa care esti azi numit filosof sunt altele decat cele de acum 50 sau 100 de ani. Filosofia de sitem nu se mai poarta si prin urmare, esti cuantificat in functie de numarul de carti si articoloe de specialitate. Dupa acest criteriu exista un exemplu de femeie filosof pe care eu le citesc ar fi Penelope Maddy http://www.lps.uci.edu/maddy/index.html
    sau Sandra Laugier http://en.wikipedia.org/wiki/Sandra_Laugier
    2. Exista ceva in structura de fiinta a unei femei care o face sa fie mai apropiata de tot ce e viu si mai putin de abstractiuni, insa asta nu le opreste sa fie bune teoretician, tocmai pt ca sunt complexe
    3. Exceptand perioada contemporana imi e greu sa scriu o lista de femei filosof, dar asta e datorat si faptului ca nu umpleau bancile universitatii, deci accesul lor la educatie inalta era limitat
    Poate si de aceea modelul de reusita a avut timp 2500 de ani sa fie produs de barbati, ceea ce nu e neaparat rau 🙂

  8. anapetrache

    A si pentru ca am vb de experiente personale, nu doar de oameni din carti Dana Jalobeanu se inscrie in definitia de mai sus.
    http://www2.tvr.ro/inapoilaargument/invitati/djalobeanu/jalobeanu.htm

  9. silverman

    Multumesc pt. lamuriri si promit sa ma uit pe acele site-uri,din curiozitate mai ales, in special pe al lui D.J. Este absolut normal ca femeile sa fie apropiate de ceea ce e viu pt.ca ele asigura perpetuarea speciei; remarc cu cata eleganta ati spus ca sunt « complexe » , eu spusesem « complicate »!
    Revin insa si va sfatuiesc categoric sa nu incercati sa-i imitati pe barbati oricat de filosofi ar fi ei. Barbatilor nu le place asa ceva. in egocentrismul lor nu admit intruziuni feminine, lumea barbatilor este numai a lor si, de altfel, alta nu exista! In plus i-ati priva de farmecul feminin pe care, nu ma indoiesc, il aveti, de sentimentul de ocrotire pe care se simt datori si mandri sa vi-l acorde s.a.m.d. Trebuie sa ramaneti femeie si sa profitati de acest lucru. Am asistat la numeroase discutii in care un barbat lauda o colega pt.capacitatile intelectuale, dar pe cei care-l ascultau nu-i interesa asa ceva si intrebau: « dar cum arata »!
    In plus am cunoscut o lume in care femeile erau obligate sa copieze modelul masculin,lumea femeilor activiste de partid, o lume care se vede si astazi si care nu e deloc placuta chiar cand te numesti Lavinia Sandru, nu mai vorbesc de Norica Nicolai.Sigur e o alta lume , dar e o lume in care femeile si-au pirdut feminitatea incercand sa-i imite pe barbati.
    In alta ordine de idei intrand pe site-ul unor facultati , ma rugase cineva pt. master, am ajuns si la filosofie si am observat ca pe 18 09 are loc un examen de admitere la doctorat. Daca intentionati sa va prezentati va urez mult succes!

  10. anapetrache

    Buna observatia legat de lumea comunista, da femiele activiste de partid comuniste sunt o trista experienta.
    Dar eu nu am mai cunoscut barbati care sa simta datori si mandrii sa ofere sprijin, barbatii de azi ( sa zicem cu o expresie tampa, adica barbatii contemporani si nu generatia bunicilor mei, adica cea in care femiele nu munceau ) au interiorizat f bine egalitatea femeii cu barbatul si prin urmare s au hotarat sa le lase singure sa se descurce. Deci prototipul barbatului acrotitor e pe cale de disparitie.

  11. anapetrache

    A, multumesc pt gandul la doctoratul meu

  12. silverman

    Sunt uimit de tenacitatea de care dati dovada..!Vreti cu orice chip sa va mulati pe modelul(prototipul) masculin. Am incercat sa va disuadez(scuze pt. barbarism!), dar n-am reusit.
    Sa recapitulam: celibat,rational, lucid,barba …Barba se taie!,celibatul e o problema strict personala,aproape intima, nu-mi permit sa o comentez,oricum familia pare a fi in disolutie;raman deci rationamentul si luciditatea pe care le considerati specific masculine.Atunci… va urez sa le implementati de urgenta . Eu prefer modelul feminin , chiar daca nu exista! Discutiile cu barbatii au devenit previzibile si plictisitoare,femeile sunt mai gingase si ,inca,mai au emotii.
    Am omis sa mai spun ceva: in MACRO barbatii conduc lumea , sefi de state, capii bisericii, alte comitete si comitii,comanda armate, cu mici exceptii:Jeanne D\Arc, papesa Ioana(legenda!). Maggie Thatcher.In MICRO insa adica in FAMILIE(cate or mai fi) barbatii sunt sub autoritatea materna si (grosolan spus) SUB PAPUCUL SOTIEI ORICAT S-AR DA EI DREPT PATER FAMILIAE!Traiasca matriarhatul!
    In alta ordine de idei am remarcat un articol pe internet in care v-a remarcat si va lauda (in opozitie cu Cristian Badili
    ta) cunoscutul critic de cinema a.l.s.(Alex Leo Serban)Nu in legatura cu vreun film, ci cu un articol aparut intr-o revista din Tg.Mures.A.l.s . este un tip extrem de inteligent si,daca v-a laudat el . nu mai aveti nevoie de niciun model.
    Inchei rugandu-va sa ma tineti la curent cu doctoratul.

  13. silverman

    Revin dupa o experienta,nu noua,dar ,intr-un fel ,deosebita,care m-a schimbat. Ma pregateam acum o luna sa postez comentariul la Kolakowski, ma mai gandisem si la altceva, dar ,brusc, cu totul pe neasteptate, m-am intalnit cu o doamna care m-a facut K.O. SI M-A INVATAT CE INSEAMNA ADEVARATA DURERE! Aceasta persoana se numeste SCIATICA si timp de mai multe zile m-a tintuit intr-o pozitie orizontala, singura in care puteam suporta, cat de cat, atrocele muscaturi ale durerii. Va cer scuze ca va relatez aceasta chestiune pur personala ,dar ,legat de ea ,vreau sa va intreb ceva. Pana acum am reactionat la suferinta cu umor si dispret si imi reusea!
    De data aceasta am ratat! Ba mai mult ,m-am simtit umilit.
    Dupa ce numita doamna a roit-o , cand s-a plictisit , n-am reusit sa ma regasesc si traiesc cu obsesia revenirii. De aceea ma intreb si va intreb: ce spun filosofii? care trebuie sa fie atitudinea noastra , amaratii astia de oameni perisabili, in raport cu suferinta cauzata de maladiile oaselor si ale carnii,etc
    Trebie sa fi spus ceva-ceva existentialistii, tin minte o expresie a lui Kirkegaard cu « unghia infipta in carne », dar nu stiu daca se referea la suferinta.
    In alta ordine de idei sunt surprins ca de aproape doua luni n-ati mai postat nimic! Sper ca sunteti doar foarte ocupata.
    Ati reusit la doctorat?
    Un gand bun!

    • anapetrache

      Imi pare rau pentru aceasta experienata. Pai stoicii spun ca tre sa induram orice suferinta si ale metafizice si ale fizice, dar Pascal e mai intelept si spune ca toata filosofia lumii nu face cat o ora de durere de masea. E greu de teoretizat atunci cand durerea nu te lasa sa gandesti. Durerea metafizica e mai usor tratata de filosofi decat cea fizica pentru ca deh filosofia tinde să te faca sa eviti concretul. Si eu ma mir de fiecare data cand mi se repeta ca adevaratul filosof este fericit daca si numai daca e virtuos. Restul nu conteaza ar spune ei, incercand sa fie supraoameni. Aici e avantajul crestinismului in fata filosofie, accepta si durerea fizica si slabiciunea omului in cadrul unui sistem metafizic. Ca sa va raspund la intrebare Nu sunt la doctorat, comentarii despre de ce nu sunt nu vreau sa postez pe blog, daca vreti detalii pot sa va scriu pe email dc mi l dati. Intr un fel da am fost ff ocupata cu viata asta si de aceea nu am postat, cel putin in cultura am scris deci nu renunt de tot la munca intelectuala. Oricum merci pt toate comentariile care imi dau ocazia sa mai dezvolt una si alta in scris

  14. silverman

    Foarte multumesc pt.promptitudine si parerea de rau, dar in primul rand marturisesc ca apres une trop longue absence eram destul de nelinistit cu privire la sanatatea dvs.Sunt bucuros ca din punctul acesta de vedere totul este O.K
    M-a intristat sincer cealalta veste, dar sunteti foarte tanara si vor mai fi destule ocazii.Am scris adresa completa de e-mail si astept cu nerabdare sa-mi povestiti ce si cum s-a intamplat.
    Sunt deceptionat de spusele filosofilor despre suferinta fizica(cu exceptia dragului dePascal) si nu prea inteleg ce-i aia suferinta metafizica! Spuneti-mi va rog ce ati mai scris in « Cultura »? Weekend placut!

  15. Florin Lobont

    Buna Ana! Dupa anii buni care au trecut de la postarile pe care eu abia acum le-am citit, oare mai citesti comentariile intarziate de pe acest blog?
    Repatriat dupa multi ani petrecuti, modest, in universitati straine (la care nu am renuntat de tot), ma bucura prezenta unei minti ca a ta acasa. Mult succes si la CSCN si oriunde scrii sau vorbesti despre filosofie

    • anapetrache

      Buna
      Merci de ganduri, noroc cu informatica asta care ne tine conectati, e adevarat ca nu mai intru pe blog, dar sunt anuntata de comentarii. Eh, de atunci nici eu nu mai sunt acasa, tu pe unde ti-ai petrecut exilul si mai ales in ce domeniu? Ce e CSCN?

      • Florin Lobont

        O surpriza oarecum neasteptata sa mai revii pe blogul asta asa de vechi… Exilul meu? Filosofie – idealismul britanic, Universitatile Wales, Oxford, Edinburgh (unde am locuit vreme de 10 ani) si Londra (aici am adaugat filosofia post-Holocaust). Am devenit chiar si supus al Majestatii Sale cu acte in regula. Nu ma intreba de ce-am revenit acasa. Poate naivitatea recidivata, poate (mai curand) probleme de familie. CSCN e centrul acela Constantin Noica. Tu? Paris? America? For good? Cum iti merge?

  16. anapetrache

    He, he, nu revin pe blog, dar sunt anuntat pe mail de orice comentariu nou care trebuie moderat. Trebuie sa fi fost fain in anglia ta, zic a ta, in sensul de a universitatilor de acolo. CSCN da, nu am vb niciodata de Centrul Noica in termenii astia si de-aia nu am recunoscut, m-am ocupat de el pana sa plec in Paris. De o saptamana acum sunt in Elvetia, am schibat o universitate laica pe una catolica ca sa imi termin doctoratul in conditii teologice si financiare detasate.

  17. Florin Lobont

    Multumesc pentru raspuns. Iar dupa finalizarea doctoratului? Zuruck zu Paris? In ce ma priveste, nu reusesc sa ma adaptez suprarealismului romanesc, desi am revenit de peste doi ani in tara (la Timisoara). Noroc ca plec din nou la Londra (unde sunt fellow) pentru cateva cursuri si seminarii la Royal Holloway si asta ma va ajuta sa-mi revin putin. Numai cred in miracole la noi acasa, nici studentii nu mai sunt ceea ce erau candva, impostura si « marlania » ma ajung si prin biblioteci si amfiteatre… asa ca evadez din cand in cand in Regatul Unit (Doamne da sa nu se separe Scotia) sau in Franta. Mult spor in toate in tara ceasului cu cuc

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s