Intre haita si turma, grupul cultural

Acesta postare este un raspuns la o polemica aparauta pe blogurile

http://culianu.wordpress.com si

http://romanianneocon.wordpress.com/

E normal să existe grupuri culturale distincte, bazate pe valori comune. E normal ca stânga să îşi aibă propriile cercuri de dezbateri şi propriile reviste, faţă de dreapta. E normal ca dreapta extermă să aibă alte mize decât dreapta moderată. Dar nu e normal să avem universităţi diferite, căci universitatea este tărâmul dezbaterii şi al dialogului raţional.

Pe ce mă bazez când spun că e normal să existe grupuri distincte? Pe conceptul de paradigma al lui Thomas Kuhn, oamenii de ştiinţă împărtăşeşc un set de valori comune despre cum se face ştiinţă, ce reprezintă probleme şi ce nu. Dacă asta se petrece în domeniile ştiinţifice, cu atât mai mult se petrece în domeniile umaniste.

Legat de termenul de paradigmă două atitudini sunt cheie:

1.nu există nici o paradigmă care să oblige pe toată lumea să se supună ei, nu există constrângeri raţionale de a adera la o paradigmă.

2. Kuhn nu este extremist ca Feyerabend, paradigmele nu sunt incomensurabile pentru că altfel progresul ştiinţei ar fi imposibil. Adica, exista dezbateri între paradigmele, programele de cercetare rivale, cum spune Lakatos, mai dulce. Chiar dacă se lucrează într-o paradigmă, se pot face dezbateri şi în afara ei.

Ceea ce am spus peste cultura ştiinţifică se potriveşte şi mai bine umaniştilor. E natural ca dreapta să pună mai mult accentul pe individ şi stânga pe egalitate, tradiţii culturale diferite educă în mod diferit. Dar la fel de natural este dialogul între reprezentaţi a maniere de a gândi diferite. Popper, Aron, Kolakowski nu spun nicăieri „tâmpitul ala de Marx”, sau nu vorbesc despre „muşcăturiile şi colţii dialecticii”. ( eu apreciez talentul ironic al celor care participă la dezbatere, dar nu face decât să mă distreze, nu îmi aduce nici o idee nouă). Pentru a înţelege marxismul gânditorii de mai sus, s-au aplecat asupra lui  cu creionul în mână, şi au avut încredere, că are ceva de spus ce ne interesează pe toţi.

Deci, se poate o dezbatere între oameni de ştiinţă din paradigme diferite, între oameni de dreapta şi oameni de stânga, dar între dreapta moderată şi dreapta mai dreaptă nu se pot face decât atacuri la persoană?

Înregimentarea într o tabară sau alta are sens atât timp cât e productivă cultural, dar nu e de înţeles refuzul dialogului cu celelate tabere. Poate că vom găsi şi la alţii idei bune, modestia epistemică este o opţiune necesară!

Sau poate că participanţii la polemică nici măcar nu cred că este vorba de tabere? Că nu există o distincţie între dreapta moderată şi dreapta radicală? Dar, atunci de ce  există haita lui Tismăneanu şi haita lui Platon? Eu aş propune până una alta, înlocuirea haitelor, nu cu turme, ci cu grupuri care împărtăşesc valori comune. În aceste condiţii, atitudinea domnului Duca de a încerca un dialog atât cu domnul Platon cât şi cu domnul Tismăneanu mi se pare meritorie.

Să înlocuim haita cu grupuri ce împărtăşesc valori comune, dar sunt deschise dialogului!