Şantier

La Tărgul de carte printre lansări, bărfe şi bere am avut o discuţie interesantă despre relaţia între gândire şi limbaj cu un prieten filolog Cătălin Sturdza.

Teza de la care am plecat eu, era că chiar dacă în condiţiile date limbajul este necesar pentru a transmite gândirea, el este ca hainele cu care suntem obişnuiţi să le purtăm.. societatea ne cere să facem asta din cuviinţă, ele pot chiar da un stil corpului şi feri de frig dar nu sunt constitutive omului.

Deci conceptibil, am putea avea parte de gândire şi fără limbaj, chiar dacă factual nu avem parte.

Teza lui era că avem de a face cu o formă care este gândirea şi cu un conţinut, un material, ce trece prin forme ca să le umple dar că fără limbaj nu am aveam cum să transmitem acele structuri.

Mărturisesc că teza lui este mai uşor de apărat şi filosofic, vezi argumentul lui Wittgenstein împotriva limbajului privat cu o generalizare la folosirea limbajului dincolo de orice element social sau material ce ne înconjoară  şi pragmatic căci dacă nu putem în loc o alternativă nu facem decât joculeţe şi exerciţii de imaginaţie.

Nu cred, aşa cum sugera Cătălin, că matematica se bazează pe relaţia subiect-predicat. Mult mai repede, matematica se bazează, ca şi limbajul comun, pe ceva ce stă în spatele acestor tipuri diferite de limbaj, nişte relaţii şi structuri dintre lucruri, structuri logice, raporturi constitutive universale şi necesare. Un şir de numere este o formă de manifestare a unei relaţii, un portativ este din nou un alt limbaj ce încarnează raporturi între sunete, cum şi gândirea de tip subiect predicat este o relaţie între un obiect sau un subiect şi o acţiune.

Propunerea de sinteză ar fi o analiză a dorinţei de comunicare perfectă, clară, autentică şi fără ambiguităţi, exprimată în romanele sf, de telepatie.

Cum am transmite telepatic ceva?

Nu vom răspunde prin cuvinte, pentru că ratăm miza iniţială, chiar dacă e posibil, ca această telepatie să aibă de a face cu şi cu cuvintele.

Ipoteza 1.  Prin imagini, aşa cum realitatea ne afectează direct prin imagini, filtrate de simţurile noastre, prin lumină, prin sunet, prin miros şi termic. Am putea să ne transmitem gândurile în acceaşi manieră în care realitatea ne afectează pe noi, fără intermediul cuvintelor. Comunicarea telepatică ar fi un fel de fimuleţe pe youtube( ideea lui Cătălin) în care transmitem celuilalt ce am vrea noi ca el să vadă. Dar aici am ajunge la un intremediar chiar mai alunecos decât cel al cuvintelor, ar fi un fel de artă în care cel ce vizionează filmul, s-ar apuca să descifreze filmuleţele.

Deci o comunicare prin indicarea referinţelor exactă nu ne-ar duce prea departe. Adică ar îmbunătăţii considerabil comunicarea noastră, căci celălat chiar ar vizualiza ce am vrea să înţeleagă.

Ipoteza 2. În triunghiul clasic fregean sens-referinţă-semn pentru a ajunge la idealul lipsei de intermediari în şirul comunicaţioanal nu ar trebui, deci să ne orientăm către referinţă, pentru că aceasta nu ar purta cu sine şi interpretarea ei exactă pe care noi i-o dăm. Ar trebui deci să ne orientăm către sens, către acea parte care poartă ideile noastre. Am avea atunci de-a face cu o contemplare a ideilor pure în care am avea acces direct la sens fără simbol şi fără referinţă( care presupune totdeuna o raportare la concret şi factual, chiar şi atunci când acele elemente de factual şi de concret sunt imaginate şi nu neapărat reale.)

Numai că aici în utopia mea a accesului la sensuri ar trebui să ne punem probelema dacă nu cumva gândirea este un şir de relaţii între diverse triunghiuri de sens, referinţă şi simbol. Problema ar fi că luăm gândirea în 2 sensuri diferite o dată de structuri logice de gândire şi o dată de structuri plus conţinut, caz în care cred că acest conţinut poate fi reprezentat de cuvinte, de cifre sau de orice alte simboluri.

Oricum, problema libertăţii gândirii faţă de limbaj-limbaje este una ff veche si probabil aporetică.  Tendinţa modernă şi postmodernă de a face filosofia limbajului este o profesiune de credinţă a imposibilităţii de a gândi dincolo de limbaj însoţit de ideea că majoritatea problemelor de filosofie vin dintr-o proastă utilizare a limbajului. Da, probabil, multe probleme ale filosofiei clasice ar fi fost evitate dacă am fi fost mai atenţi la posibilităţile limbajului, dar trebuie să mărturisesc că a reduce filosofia şi în speţă metafizica clasică, la o problemă de filosofia limbajului mi se pare un proiect fără mize pentre cei care încă mai înţelegem filosofia ca iubire de înţelepciune.

Publicités

18 Commentaires

Classé dans jurnal epistemologic

18 réponses à “Şantier

  1. Silverman

    La inceput a fost Cuvantul…
    « si cuvantul era la Dumnezeu
    si Dumnezeu era Cuvantul »
    (Evanghelia dupa Ioan)

    Ratacit(i) printre cuvinte(precum Bill Murray in minunatul film,cu acelasi titlu,al Sofiei Coppola),cuvinte rare si pretentioase de genul:factual,constitutiv,conceptibil,aporetic,etc.si printre filosofi ai limbajului ca Frege{invocat prin triunghiul lui}si Wittgenstein{dusmanul limbajului privat},n-am realizat de la inceput ce se intampla pe »santier »,mai precis ce vrea AntrePrenorul respectivului{pe care de aici inainte o sa-l numim AP}.
    Am recitit cu atentie proiectul arhitectului{aceeasi AP}si era sa strig « OROARE »(ca Marlon Brando in APocalypse now,al tatalui Sofiei).Vroia nici mai mult, nici mai putin decit « dezbracarea »de limbaj si exprimarea gandirii prin imagini,sunete si…agent termic.
    Este drept ca se opreste in cele din urma,dupa ce emite cele doua ipoteze si admite ca totul este o utopie,iar problema libertatii gandirii fata de limbaj este…aporetica.Desigur AP este o cititoare asidua de SF si a imaginat un soi de joc.Un « joc secund »adica la fel de incomprehensibil (imi cer scuze,dar m-am contaminat!)ca poezia lui Ion Barbu, care era totusi matematician.(S-a chinuit Calinescu sa o explice, dar n-a fost prea convingator).
    Oricum ipotezele AP ne duceau la o distopie mai ceva ca « 1984 » (dar aici cuvintele erau inlocuite cu alte cuvinte),mai curand de talia faimosului roman « The City » al lui Clifford Simak.
    O lume fara limbaj,adica fara cuvinte,ar fi o lume fara Dumnezeu!
    Dar cum a ajuns AP la ipotezele respective? Pur si simplu a facut o comparatie care i-a placut(si asta plecind de la barfe si bere!): »limbajul este ca hainele pe care obisnuim sa le purtam »
    Sunt de acord ca hainele nu sunt constitutive(vezi plajele pentru nudisti si faptul ca multi dintre noi umblam in casa, dormim si facem dragoste « a poil »),dar in stadiul actual al umanitatii fara limbaj nu putem existe ca homo sapiens.
    Cred ca AP ar fi trebuit sa foloseasca o metafora: »limbajul este o haina a gandirii »si totul ar fi fost OK.Nu ma pot abtine sa nu emit si eu una,mai banala cei drept: »limbajul este vehiculul gandirii »si ca sa-i fac placere lui AP voi spune ca filosofii folosesc un bolid de formula 1, iar tinichigii un amarit de Trabant.
    Mi-ar fi placut mult mai mult ca aceia care inca mai inteleg filosofia ca iubire de intelepciune sa aduca pe santier problema comunicarii interumane.Zilele trecute, pe un post TV,scriitoarea Ileana Vulpescu a spus ceva memorabil: »adevarata comunicare intre oameni este atunci cand isi daruiesc o parte din sufletul lor,restul fiind informari ».
    Dar cred ca acest tip de comunicare nu-i intereseaza pe filosofi.As fi curios ce ar scrie pe tema asta un oarecare Feodor Mihailovici Dostoievski.
    A bon entendeur salut !
    PS.Ca iubitor de poezie,daca ar fi disparut cuvintele,n-as fi putut aprecia un vers de o frumusete tulburatoare,pe care cu voia lui Cesare Pavese,i-l dedic lui AP:
    « Verra la morte e avra gli occhi tuoi »

  2. anapetrache

    Comentariul incepe citand din Evanghelia dupa Ioan, dar cuvantul in cazul acesta este logos-ul, ce este una cu Hristos. Miza discutiei mele cu CS era exact aceea de a ajunge cat mai usor la logos, pentru ca de multe ori limbajul ascunde in multitudinea de interpretari la care este supus exact logosul. Eu mi/as dori o comunicare ce evita toate neintelegerile datorate formei. Ma asteptam sa fiu atacata exact prin Frege si Wittgenstein ce nu ar accepta un tip de demers ca al meu, pentru ca ei pleaca de la premisa ca nu ne putem debarasa de limbaj nici macar ipotetic. Dar comparatia cu Orwell ma distreaza. Distopia lui se bazeaza pe distrugerea unui limbaj ce are o referinta, si inlocuirea lui printr/unul de la care asteptam sa isi construiasca propria referinta. Dublugandit, Socieng, crimastop sunt stintagme care intr adevar vor sa structureze lumea dupa o idee ce nu are nici un referent in realitate.
    Ori miza demersului meu era de a raspunde la o intrebare, daca este posibil sa imaginam in mod necontradictoriu, o modalitate de a comunica altfel decat prin intremediul limbajelor cunoscute pana acum: limbajul comun, limbajul matematicii, al muzicii, etc.
    Probabil ca orice proiect utopic, are in el germenele distopiei, dar si a desemna ceva ca utopic depinde de un anume context social, ori ceea ce azi apare utopic poate sa fie un factor al schimbarii.

  3. @Silverman: mr silverman, in calitate de participant la discutia la bere si de cititor al acestui blog,nu pot sa nu remarc incercarea dvs de a construi, din referinte livresti scapatate, un bolid de formula unu. insa tot ceea ce faceti cu el e sa il infigeti in gard.

    comunicarea dvs e 99% prolixa si 120% lipsita de sens. mai ramane un procent de ceva care e cuprins in metafora ioanei vulpescu. care metafora, iarasi, nu are nimic de-a face cu ipoteza imaginativa de la care pornim noi: ar putea sau nu sa existe o comunicare fara limbaj?

    excludeti-i din aceasta poveste pe homo sapiens,pe coppola, tatal si fiica, pe jeorj calinesco, pe orwell si pe dostoievski. ia sa vedem, in lipsa lor puteti sa mositi un crampei de gandire? cu logica si cu vorbele dvs.

  4. anapetrache

    Catalin, domnul Silverman, incearca sa ne arate ce se poate face cu cuvintele, atunci cand lor li se pot da multiple interpretari, situatie pe care domnia sa o considera de dorit.
    De ce insa am impresia ca orice comentariu virtual, in cazul in care oamenii nu se cunosc si nu stiu cu cine au de a face, ne face sa fim mai ironici, mai rai si mai pregatiti la atacuri la persoane?

  5. poate. insa domnul silvermann, oricine ar fi el/ea, cred ca ar face mai bine sa renunte de tot la cuvinte. cel putin, la acelea care-l impiedica sa gandeasca folosind mintea domniei sale.

  6. anapetrache

    Catalin, blogul meu ce da liber la comentarii m/a scutit de o dilema morala, acela de a cenzura interventia ta la adresa domului Silverman, ( scriu domn pt ca id ne face sa presunpunem asta) pentru ca nu vreau sa transformam o dezbatere de idei, in atac de persoana, oricare ar fi aceea persoana.

  7. Diana

    imi permit sa intervin cu cateva puncte… pt Dl Sturdza o umila punctualizare: gandirea prin analogie si corelare a propriilor opinii la un « gand mai bun » nu trebuie sa fie taxat ca pe incapacitate de a-ti utiliza neuronii! inteligenta poate sta in a relationa acel « gand mai bun » in cat mai multe situatii concrete. Multi pot da referinte din autori si carti, dar atat de diverse sunt intelesurile noastre uneori incat te intrebi daca am citit acelasi lucru… mai ales cand e vorba de opinie, de gust, de elaborarea noastra personala si mai mult sau mai putin adanca a unui mesaj -a propos de elaborare prin « referinte » si prin « sens »
    Si eu cred ca Dl S. -pana nu transformam dezbatearea intr-o sceneta ioneschiana- a incadrat de fapt discutia voastra, si i-a largit continutul … fara sa fi citit comentariul sau, ca umil psiholog ce sunt, m-am gandit la Psihologia modulara a lui Fodor -ei, da, Dle CS, « referintele » astea- in care au recunoscut cele 2 ipoteze ale AP: gandirea lucreaza modular (adica, da, in mod « referential », eu iti dau conceptul/criteriul cheie si tu interpretezi); dar la nivel central (al sist psihic uman) se intampla ca -asa cum se propune triada lui frege- mesajele sa fie interpretate, decodat. Se pare caacest lucru se intampla doar la nivel periferic, la nivel central al psihicului intervine un alt tip de « functionalitate », si aici dincolo de intrventia limbajului si gandirii intervin factori volitionali si afectivi si interpersonali( dupa cum ar spune Bisnwanger, s-ar putea sa comunic in masura in care « mi » te « oferi » comunicarii mele) . Spunea cineva odata ca omul prins in pestera lui Platon nu isi intoarce fata la lumina (nu « intelege » mesajul) cu adevarat decat motivat « afectiv ».
    Este unda de rezonanta a receptarii i poate ceeea ce filosofic e mai greu de acceptat este ca pe unele « canale » poate sa nu existe comunicare… pt a da doar un exemplu tehnic (nu de continut) Pilat se spune ca a ratat « comunicarea » si « intalnirea » atunci cand i-a raspuns lui Hristos « Ce e Adevarul? ». In aceeasi idee, vad alaturarea (« tehnica »)triadei trinitare de triada sens-referinta-semn potrivita. Cum observa AP, referinta nu e de ajuns este nevoie de « inomenirea » referintei si impreunacautarea unui sens. Spre deosebire de « referinta », « sensul » este profund Personal (inteleg « Personal » in sensul trinitarului crestin. De ce: pt ca acest « model » specifica trecerea de de la catafatic la apofatic, de la « referinta » la « metafora » as zice. Pai nu-i asa ca cu cat « spui » cu atat ai acel sentiment ca esentialul scapa? sau ca e « altundeva ». Dar, din fericire, cred ca se poate comunica, se poate empatiza, se poate chiar si telepatiza, si bucura intru lucruri « esentiale ». Dar nu cred ca se poata intampla aceasta fara Personalizarea « bitilor » in comunicare … de aceea trebuie sa intelegem gandirea si limbajul aferent nu dominand ci fiind « purtatori » ai/de Persoane(lor) ce suntem…

  8. anapetrache

    Si uite cum idealul meu utopic de a vrea sa comunicam fara sa ne pierdem in cuvinte este justificat de slabiciunea exprimarii in cuvinte, ce nu ne lasa sa ajungem la ideile din spatele mesajelor celorlalti.

  9. silverman

    INTOARCEREA LA…SURSA

    Sursa fiind evident santierul.L-am gasit acoperit de nori grosi de praf,iar dupa ce s-au risipit a fost acoperit de un noroi pestilential.Cauza era evidenta:un muncitor maturase cu multa tafna si rea credinta textul meu anterior,un demers emotional intru apararea cuvintelor pe care AP l-a inteles perfect, in ciuda prolixitatii si a unor referinte livresti…scapatate, introduse pentru a servi scopului meu.
    Dar cine este muncitorul? In primul text al luiAP apare un « prieten filolog » cu un nume cu arome princiare,nu cu cele dinspre Apusul Europei, ci mai dinspre Fanar,adica »un print din Levant, indragind vanatoarea »(de cuvinte). Ce frumos, mi-am spus: un iubitor de cuvinte cu o iubitoare de intelepciune!
    Numai ca aparentele te pacalesc; in fapt ,pe santier omul era un formator(nu de opinie,Doamne fereste!),adica un muncitor care toarna in forme.Evident un simbrias folosit in discutia de la bere ca un receptor al tezei AP-iste. Nu m-am referit la el intrucat metafora cu formele era banala, mutarea sintaxei frazei in matematica a fost respinsa de AP,iar propunerea cu YOU TUBE, tabloidul Intrnetului, nu era viabila si,oricum,mi s-a parut demna doar de …un doctorand al Fantazyului!
    Dar m-a bagat el in seama!(de fapt s-a bagat).Avrut sa fie pur si dur,sans peur et sans reproche,sarind in apararea prietenei sale, folosind metoda maturatului pe jos cu individul asta care moseste un text fara sens.In acest scop vine cu niste procente la »misto »,total infantile. ;daca ma iau dupa ele ar fi trebuit sa scriu o jumatate de rand, iar in ce priveste lipsa de sens el o atribuie si unui text pe care nu l-am scris! Sunt convins ca daca l-as intreba definitia procentului ca notiune matematica, cine stie ce gogomanie mi-ar servi.
    Dupa aceea apare noroiul aberatiilor:o lista de cuvinte interzise(de fapt sunt refernte culturale! si un sfat » pretios », anume sa gandesc cu cuvintele mele. Veti vedea cat de curand de ce acest lucru este nedemn de un filolog.
    Inchei amintind ca,vadit enervata, AP ii explica subalternului textul cu pricina. omul nu pricepe, devine chiar abject(din punct de vedere intelectual)AP amenintandu-l cu cartonasul rosu.Ii multumesc lui AP pentru fair – play-ul de care a dat dovada. iar « printului » formator iispun atat: daca taceai,… filolog ramaneai!

  10. silverman

    Stimata AP,
    citind ultimul dvs. comentariu am inteles ca nu va mai ajung cuvintele,mai ales cand discutati cu filosofii! si din aceasta cauza va
    cuprinde o tristete iremediabila,vorba poetului.Sincer sa fiu,daca nici filosofii nu mai pot comunica intre ei,noi astia,muritorii de rand, ce sa mai zicem!
    Eu am cu totulalta parere: nu cuvintele sunt de vina, ci noi oamenii.Cuvinte sunt arhisuficiente si la nevoie ele se pot inventa,pot capata alte sensuri, se pot transforma,se pot imprumuta,etc.,etc.
    Oamenii insa…,biete fapturi din carne si oase, cu emotiile lor, cu frustrarile si suferintele lor, cu nalucirile si confuziile lor, de mult nu mai pot comunica,mai ales cu cei dragi,in mod paradoxal.
    Dar despre toate acestea ne spuneD(iana) in superbul ei comentariu. Nu degeaba au fost « inventati »psihologii,acesti ingineri ai sufletului!RECITITI-L!

  11. silverman

    S-a rezolvat!
    O anunt cu bucurie pe AP ca problema comunicarii fara cuvinte este viabila.Cel putin asa reiese dintr-o declaratie facuta unui tabloid,zilele trecute,de catre un celebru cuplu.
    Declaratia suna asa(mot a mot): »Noi nu comunicam prin cuvinte; ne intuim) »(!?)
    CINE E amutitul CUPLU?

  12. silverman

    Serile trecute ma uitam pe TVR Cultural la un documentar despre nazisti si practicile lor oculte;capul de afis era Himmler,lugubrul sef al SS.La un moment dat,printre castele unde aveau loc diferite ritualuri stravechi medievale dezgropate de astrologii bossului, am vazut imagini de la o defilare a membrilor NS-DAP in prezenta zugravului.Mi-am amintit brusc de Leni…
    LENI RIEFENSTAHL(n.1901) a fost mai intai actrita, apoi a devenit realizatoare de filme.In aceasta calitate a zamislit doua filme cu care a intrat definitiv in istoria cinematografului direct in top.Este parerea unanima a criticilor si ,intrucat am vazut cele doua pelicule,difuzate cu peste 10 ani in urma pe TVR,o impartasesc. Ambele filme , »Triumful vointei »(1934) si » Zeii stadioanelor »(1937-38) sunt documentare sau ,mai exact , reportaje de la doua evenimente care au marcat cel de-al treilea Reich.Of course sunt alb-negru!
    Primul dintre ele este un elogiu adus congresului NS-DAP de la Nurnberg unde Hitler si acolitii lui au incalecat definitiv Germania(ce ironie a soartei:peste 12 ani o mare parte dintre au fost spanzurati ca niste borfasi de rand care furau cai in Far-WEST).o sa incerc sa va descriu o scena care ma obsedeaza.
    Este vorba de o defilare a unor baieti vanjosi, aurii la par, ochi deschisi la culoare,ce mai ARIENI 100%,CARE NU MERG ,CI PLUTESC,imaginea pluteste si ea ,o lumina blanda,dar care isi schimba mereu intensitatea ,ii invaluieste(defilarea are loc seara),totul este pe fundalul unui banner urias, alb, avand in centru un simbol vazut recent pe micile ecrane pe paftaua curelei purtate de primarul manechin-clovn al Constantei;pe coloana sonora a filmului susura o muzica astrala interpretata,fara indoiala , de o orchestra a ingerilor.Totul este de o frumusete care te sufoca prin simplul fapt ca iti taie respiratia;estetica imaginii este desavarsita.Chiar daca spectacolul de sunet si lumina afost imaginat de A.Speer , arhitectul Reichului,imaginea este opera lui LENI.
    Daca detest ceva intr-un film este cel mai mic semn propagandistic;aici era propaganda desantata,dar forta artistica a imaginii te manipula complet.
    (VAURMA)

  13. silverman

    Dureros de frumos,opera de arta autentica,dar cu atat mai periculoasa.Dupa vizionarea filmului te inscriai in Partidul Nazist , chiar in absenta unui mesaj subliminal(daca exista tehnica inserarii lui)
    Cel de-al doilea film amintit mai sus este un reportaj despre controversatele Jocuri Olimpice ,Berlin,1936.Bineinteles au fost folosite de Dr.(?) Goebbels ca mijloace de propaganda dintre cele mai ordinare, insa, din pacate, acest lucru se intampla frecvent si in timpurile de astazi. Ce a facut insa Leni intrece orice imaginatie! Pe ea nu a interesat-o olimpiada propriu -zisa(desfasurarea probelor sportive, rezultate,etc.) ci insistenta prezentarii unor anumiti sportivi din probe individuale:natatie,gimnastica,dar mai ales atletism.Leni ii arata in postura celor de la stravechile J.O., nu lipseste discobolul lui Myron, in imagini plutitoare(biensur!),invaluite in halouri cetoase ,difuze,acompaniate de muzici celeste.Tot tacamul ,ce mai!Rezultatul:absolut mirific.
    Din cand in cand apare EL,ADI vegetarianul,DOLFI,iubitorul de Wagner, cu bratul drept ridicat si intepenit,poporul in delir urla « heil… »,peste putini ani avea sa urle »sieg heil ». cea mai stranie lozinca pe care am auzit-o.Si aceste lucruri s-au perpetuat,in alte limbi,pe alte meleaguri(unele cunoscute…)De fapt filmul nostru olimpic era impartit in alte doua: »Sarbatoarea popoarelor »si »Sarbatoarea frumusetii » care durau aproape 4(patru)_ore!
    Dupa razboi Leni a facut un singur film despre care nu se vorbeste ,a avortat vreo trei proiecte, a trait din filmari submarine. La 80 de ani inca mai facea scufundari! A murit in 2002,implinse 101 ani.Punct.
    Dar ce legatura are Leni cu tema « santierului? Putintica rabdare.
    (VA URMA)

  14. silverman

    O paranteza
    Aman deocamdata raspunsul, deoarece intre timp am citit in « Cultura » excelentul articol al lui A.P. « Imperativele modestiei epistemologice »,articol in care ,plecand de la ultima aparitie la Polirom a unei carti de Adam Michnik(a treia!),explica de ce a functionat alianta intre intelectuali ,muncitori si biserica impotriva dusmanului comun, comunismul!(jocul de cuvinte este neintentionat)
    Nu am ce comentarii sa fac ,totul este foarte clar,vreau doar sa rememorez cum am trait acele zile involburate ale sfarsitului de an 1980.Eram tinar si…foarte nelinistit vazind ce se intimpla in Polonia.Pe de o parte eram invidios ca dupa 10 ani tot polonezii erau aceia care se ridicau contra dictaturii comuniste(la finele lui1970 revolta lor fusese inecata in sange, dar sinistrul Gomulka isi daduse demisia), pe de alta parte parea iminenta o noua excursie a lui Big B rother(dupa Ungaria 56, Cehoslovacia 68, basca Afganistanul cu un an in urma) conform conceptului de « suveranitate limitata ».E drept America lui Carter « protestase » energic boicotand J.O. ,Moscova 1980,dar acum jupanul urma sa se schimbe in ianuarie 81. Tocmai fusese ales presedinte fostul actor second-hand « Ronnie »Reagan , care avea o obsesie(precum Cato cel Batran cu Cartagina) ,distrugerea comunismului.
    De aceea eram sigur ca ,daca sovieticii vor adasta pe malurile Marii Baltice , dar si ale Vistulei, Ronnie nu se va multumi doar cu un nou boicot.. Si cum ultima conflagratie mondiala plecase tot din Polonia (in cu totul alte imprejurari) recunosc ca (spre rusinea mea) am rasuflat usurat cand Generalul(Jaruzelski) a instituit legea martiala.Desi statele occidentale si mass-media au protestat vehement, deplangand soarta poporului polonez(pro forma), toata lumea era multumita.Mai departe stim ce s-a intamplat:Generalul a trebuit sa accepte formarea primului guvern necomunist al lui Mazoviecki, iar Ronnie si-a vazut visul cu ochii
    O intrebare: cum se traduce in doua cuvinte « imanentizarea escatonului »?
    Ii dedic lui A.P.,prin intermediul lui Giuseppe Ungaretti , un fel de hai-ku: Toamna
    Soldatii stau in copaci
    Precum frunzele..

  15. Emanentizarea escathonului este o expresie ce mi a atras atentia si mie, si am stat ceva ca sa ii pricep sensul. dar sunt curioasa unde a ti intalnit o caci nu cred ca o folosesc in art din CUltura(apropos merci)
    Deci emanentizarea escatonului este orice incercare de a instaura imparatia lui Dumnezeu pe pamant, adica orice forma de a impune o judecata universala prin tehnici proprii.
    Utopiile incearca sa aduca sfarsitul istoriei si al lumii pe pamant, luand singure decizia cand sfarsitul merita sau nu sa survina.
    este o inlocuire a lui Dumnezeu prin proiectul de incheiere a istoriei, pe care comunistii au incercat sa o proclame.

  16. silverman

    In artcolul sus-citat folositi » imanentizarea (nu »emanentizare ») escatonului » indicandu-l drept sursa pr Tismaneanu(VOLO apud Patapievici!),iar in finalul articolului apare « imanentizarea absolutului » Observ ca si « modestia epistemologica  » este inspirat tot de marele Guru! Apropos , de ce folositi cuvintele altora ? O SA-L SUPARATI PE PRIETENUL c.s.! El are in acelasi
    numar un articol in care nici un cuvant nu e al lui ,rezumand si citand un articol din « The Guardian ».Nuera normal sa-l semneze,ci sa consemneze!
    As face totusi un mic repros; un titlu trebuie sa fie un pic mai comercial .Ar fi mers ,zic eu, « Intelectualii si biserica »
    P.S. Daca nu vedeam numele autorului eu n-as fi citit articolul!

  17. Nu mi se pare foarte grav sa folosesc expresiile cuiva atat timp cat le citezi..CAt despre C.S. a facut munca de revista presei culturale, si mentioneaza asta inca de la inceput

  18. silverman

    Nu este nimic grav in a cita si a facea asocieri culturale,chiar dava sunt livresti.De aceea reprosurile facute de C.S. au fost cu totul si cu totul nejustificate, ele datorandu-se ,dupa ce am »lecturat » pe blogul personal,dar si in « CULTURA » cateva « productii », unei agresivitati naturale care,din pacate, cateodata nu este deloc controlata.M-au intristat efectiv doua aspecte ale gandirii sale, incompatibile cu un filolog autentic.
    1.In lista de « cuvinte interzise »( ce democrat e C.S.!)figureaza ,evident in bataie de joc, »jeorj calinesco »!C.S. a uitat ca a audiat cursuri si in amfiteatrul G.Calinescu(doar,ca sa fiu rautacios,daca a terminat la « SPIRU HARET » n-a avut ocazia!)
    In plus ,daca tinea cu tot dinadinsul sa fie ironic ,putea sa fie si subtil si sa scrie « Giorgio Calinescini », marele critic fiind un italienist convins(banuiesc ca a ajuns acest amanunt si pe la urechile lui C.S,)Oricum dupa ce Eminescu a fost facut harcea-parcea acum vreo 10 ani nu ma mai mira nimic.
    2.Am sa pun punctul pe i si o sa-i comunic lui C.S. UN LUCRU ELEMENTAR pe care ,in mod normal si natural , trebuia sa-l stie inca de pe vremea cand statea la cozi cu bunicul cel ateu si halea la greu ursuleti Haribo: cuvintele nu sunt nici ale mele, nici ale lui,de fapt ale niciunei persoane fizice.Ele(cuvintele) sunt ale limbii in care ne exprimam,fie oral ,fie in scris. Noi ,doar le imprumutam,(dupa p0sibilitati!), le aranjam, le combinam, le permutam, le bibilim, le fasonam,le facem sa fie frumoase sau gretoase ,le citam sau le citim(!),le.., le…,etc. si in final le multumim. Ne putem si juca cu ele(tot dupa posibilitati!)
    N-AVEM voie sa le preluam intocmai ,vazandu-le scrise undeva,CA E PLAGIAT.
    Restul e tacere(Shakespeare)

    .

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s