O Roma, doua Rome, trei Rome…

Roma Cetatea eterna sau cetati eterne supapuse

 

 

Sunt multe Rome una peste alta si nici una nu se confunda cu cealalta, sunt fundamental diferite si totusi intr-o continuitate. Roma imperiala, visul imperiului universal, care sa uneasca sub o singura limba si o singura civilizatie lumea, Roma crestina  a apostolilor ce au mers pe jos sa propovaduiasca Evanghelia si a martirilor morti la Colloseum ( Da, Domnule Cornea, e o ruina Collosseumul dar una mareata! ) Roma renasterii cu barocul ei excesiv si Roma neoclasica cu o incercare de a crestina cultura antica sau poate invers de a antichiza cultura crestina, Roma in care se mai regasesc uneori urme de fascii si in care in librarii vedem mii de carti dedicate fascismului, unde inca mai domneste peste Piazza Venetzia balconul Ducelui si mai e si Roma paradisiaca a soarelui si a vantului usor a portocalilor si a pinilor, a leandrilor si a Tibrului.

 

Are o vorba frumoasa francezul la Rome antique…

 

M-a impresionat profund Roma antica, urmele unei civilizatii pe care s-a construit Europa, m-a impresionat prin arhitectura ei mareata si prin urmele timpului, m-am plimbat pe Via Sacra pe unde a trecut Caesar, pe unde a trecut Seneca, pe unde se plimbau vestalele si mai tarziu apostolii..tot ce am citit despre miturile Romei capata contur. Am vazut ruinele noaptea pentru prima oara, si a fost bine, caci au fost lasate in noaptea istoriei, dar au ramas sa lumineze, caci marmura alba a templelor lumineaza. Apoi m-am intors la ele, dupa plecarea prietenilor mei, pentru ca in singuratate sa o fac o plimbara in timp, sa raman cateva ore bune in reconstructii, de data asta arhitecturale si nu conceptuale.

Sunt crestina si sunt filo catolica, (crescuta cu Summa lui Toma si cu catedrale gotice), dar ceea ce am vazut in Roma papilor mi-a incercat un pic sentimentele crestine. NU imi plac coloanele enorme din marmuza roz si grena, nu imi plac ingerasii nici in forma lor de bambini nici in forma lor de domnitze ale victoriei   (sau poate ca ultimii imi plac, dar nu intr-o biserica). Sa ne intelegem, este vorba de o critica de interior, din afara Vaticanul arata atat de frumos incat am fost gata sa sacrificam o noapte ca sa fim primii la liturghia de dimineata. O noapte minuata in care Paul discuta filosofie si Bogdan teologie iar eu si Diana incercam sa ne ascutim talentele de mediatori culturali. Pare un vis, cu Vaticanul luminat de luna, cu raul Tevere cu podurile lui cu ingeri pazitori la picioarele caruia statea cate un citat dintr-o profetie mesianica a Vechiului Testament, cu Castelul Sant Angelo. Daca prietenii mei nu ar fi marturisitori ai acestei nopti, poate ca m-as indoi de existenta ei.

 

Dar sub lumina diminetii am devenit obiectiva..Nu inteleg cum vrea biserica catolica sa fie una universala atunci cand hotaraste sa faca liturghii separate in altarele secundare decat sa propuna o unica liturghie in latina ( visul meu de a asuculta slubja in latina nu s-a indeplinit pentru ca aceasta varianta e oficiata doar de papa si duminica dimineata). In rest, la 5 minute la Vatican incepe o noua liturghie oficiata de catre un alt preot, intr-o alta limba a pamantului, se sta la coada ca sa faci liturghie, ce bine ca slujble latine sunt mai scurte decat cele bizantine!

            Dar cum probabil ca Dumnezeu vorbeste doar latina la Vatican, am inganat cu Bogdan, un Pater Noster si un Ave Maria in sunete de bormasina acompaniamentul celor 3 liturghii la care asistam in paralel. Da, asta e noul model de slujba patentata de Vatican, orga clasica a fost inlocuita de bormasina postmoderna!

            Vaticanul iti da o puternica impresie de institutional, cred ca daca eliminam statuia lui Petru, usor de recunosc ca doar toata lumea face poza cu ea, putem sa turnam o varianta a procesului lui Kafka, de cladire cu ghisee speciale pentru liturghie, la care se sta la rand, cu confesionale numerotate, specializate in functie de ordinul catolic si de limba. Putem incerca o spovedanie la iezuiti in franceza sau la dominicani in spaniola, apoi alegem canonul cel mai mic. Iesind din confesional obeservam ca beculetul de taxi rosu se inverzeste anuntand eliberarea dulapiorului mantuitor.

 

            Cred ca as putea sa propun un model de clasificare a bisericilor. Asa cum hotelurile sunt clasificate in functie de numarul de stele, bisericile ar putea fi clasificate astfel: un ingeras, doi ingerasi sau nenumarati ingerasi. Invers, decat la hotel, numarul scazut de ingerasi garanteaza calitatea bisericii.

            Trebuie insa sa dau si partea leului, recunoscand ca Basilica San Paolo, unde este si mormantul apostolului este grandioasa, impresionanta cu o liturghie bine organizata, de un stil romanic sobru cu o cupola pictata in stil bizantin cu Hristos care da binecuvantarea si care te determina sa cazi in genunchi in fata sa ( pacat, insa ca au inlocuit bancile de lemn cu scaune de plastinc, ce in afara de faptul ca dau impresia de teresa opresc si gestul firesc al inchinarii). Pentru mormantul lui Pavel propun o noua rugaciune: “Sfinte Paule, roaga-te pentru noi filosofii!” caci cine ar fi mai bine indreptatit decat el sa ne inteleaga si sa ne ierte.

Si fosta resedinta a papilor de langa Laterano este impresionanta prin cel putin un aspect. Chiar daca, legenda despre scarile care au apartinut palatului lui Pilat din Pont nu este adevarata, este emotionat sa vezi crestinii urcand scarile in genunchi..

 

Roma turistica o descoperi pe Corso, de la Piazza del Popullo la Piazza Ventzia la 2 magazine de shopping ai o biserica baroc, ce reproduce cam acelasi tablou al inaltarii Fecioarei sau al Judecatii Finale, imi imaginez cat de greu era sa pictezi in perioada renasterii, de platit platea biserica, asa ca trebuia sa facem tablouri mari si colorate care sa reprezinte in mod original acceasi imagine. Eventual, „bietul” pictor avea si el chef sa dezvaluie mai mult din corpul omenesc asa ca vedem cum brusc Feciora Maria capata decolteu. Oricum sunt convinsa ca era platiti la centimetru, asa cum Dumas era platit la rand, altfel nu iti explici de ce trebuiau sa fie atat de mari toate picturile lor. Stilul este unul ce incearca sa adapteze elemente ale culturii antice de la coloane la armonia corpului omenesc la valori crestine. Rezultatul este o desacralizare a bisericilor si sentimentul ca sunt niste castele sau prefecturi foarte reuisite.

 

            Chiar daca in detalii poti gasi elemente criticabile imaginea de ansamblu e una de grandoare ce te face realmente sa te gandesti la destinul istoric al Romei, oras de care toata lumea a fost obligata intr-un fel sau altul sa tina cont, sa vrea sa i se supuna, sa incerce sa o cucureasca sau sa o imite…

Publicités

2 Commentaires

Classé dans Non classé

2 réponses à “O Roma, doua Rome, trei Rome…

  1. Sper ca Paul/Pavel sa se roage si pentru mine:)

  2. anapetrache

    Si eu sper, Paul, mai ales ca ii porti si numele:)Dar el se roaga pt noi, daca il rugam sa se roaga pt noi!

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s