Psalm
de Tudor Arghezi, ca sa intram un pic in atmosfera altceva-ului
Ca să te-ating tîrîş pe rădăcină,
De zeci de ori am dat cîte-o tulpină
În cîmp, în dîmb, în rîpi şi-n pisc,
Viu cînd mă urc, şi trist cînd iar mă isc,
Am fost un pai şi am răzbit în munte,
Molift înalt şi mîndru că pui punte
Pe creştete, din lume către veac.
Şi-am ascultat bătaia-i de tictac
Hrănit cu piatră şi-adăpat cu vînt,
De-a fi-n vecii o streajă mă-nspăimînt,
Mi-e foame de nisip şi lut
Şi dor de apele din care n-am băut.
M-aş umili acum şi m-aş ruga,
Întoarce-mă, de sus, din calea mea
Mută-mi din ceaţă mîna ce-au strivit-o munţii
Şi, adunată, du-mi-o-n dreptul frunţii.